Cine scutură borcanul? O perspectivă asupra crizei industriale din România și responsabilitatea decidenților
Ai 100 de furnici negre și 100 de furnici roșii într-un borcan. Nu se atacă între ele, până când cineva scutură borcanul. Atunci, încep să se omoare reciproc, considerându-se dușmani. Însă adevăratul inamic este cel care a scuturat borcanul.
Această analogie se aplică perfect și în economia României. În fața provocărilor energetice și a politicilor impuse fără discernământ, întrebarea esențială rămâne: Cine scutură borcanul?
- Bruxelles-ul, cu reglementările rigide și măsurile care ignoră specificul economic al fiecărei țări?
- Guvernul României, incapabil să negocieze și să adapteze legislația la realitatea națională?
- Multinaționalele, care profită de criză și de relocarea producției în afara UE?
Efectele directe asupra economiei și industriei
Criza a început cu o idee aparent nobilă: decarbonizarea. Însă, pe parcurs, această inițiativă a fost transformată într-un mecanism rigid, care impune cerințe imposibil de implementat. Rezultatul? O Europă tot mai aproape de colaps industrial, așa cum a fost demonstrat și în raportul Draghi.
În România, companiile din industria chimică și alte domenii energo-intensive au tras numeroase semnale de alarmă:
- Chimcomplex a adresat zeci de solicitări către guvern, argumentând cu date și analize că politicile energetice impuse sunt greșite și vor duce la prăbușirea industriei.
- Alro și alți mari consumatori de energie au organizat conferințe pentru a atrage atenția asupra efectelor dezastruoase ale „Pactului Verde”.
- 127 de fabrici mici și mijlocii s-au închis în ultimii patru ani, iar 127.000 de oameni au fost disponibilizați.
- România importă acum chimicale în valoare de 200 milioane de euro pe an, produse care ar fi putut fi fabricate intern.
De ce nimeni nu a intervenit?
Răspunsul oficial a fost constant același: „Nu avem puterea să schimbăm directivele Bruxelles-ului”. Însă această poziție a început să se clatine odată cu schimbarea de paradigmă globală.
După ce Donald Trump a fost reales președinte al SUA și a retras țara din Acordul de la Paris, în România, Ministerul Energiei a început să se poziționeze diferit, semnalând necesitatea unor ajustări legislative pentru a proteja economia națională.
O schimbare de atitudine – târzie, dar esențială
După ani de frustrare, echipa de management Chimcomplex a reacționat inițial cu indignare la această schimbare de poziție a ministerului. Însă, reflectând la situație, am ajuns la o concluzie esențială: nu noi, industria locală, suntem inamicii Guvernului României. Adevăratul vinovat este cel care scutură borcanul.
Acum, când Executivul începe să înțeleagă dimensiunea problemei, nu mai este momentul să continuăm confruntările interne. Din contră, este timpul să ne unim forțele pentru a corecta politicile impuse de Bruxelles.
Cum funcționează, de fapt, mecanismul legislativ al UE?
Pentru cei care nu cunosc în detaliu procesul decizional de la Bruxelles, iată cum funcționează:
- Legile sunt scrise în comisii de specialitate, unde consultanții multinaționalelor au acces direct și influențează conținutul reglementărilor.
- Textele ajung în plen, unde sunt votate și transformate în directive europene.
- Parlamentele țărilor membre adoptă directivele fără a le modifica sau adapta la specificul național.
Rezultatul? 90% dintre deputați nici nu știu ce votează, iar țările membre, inclusiv România, ajung să implementeze legi care le distrug industriile naționale, fără nicio opoziție reală.
Soluțiile propuse pentru redresare
- Modificarea legislației europene pentru a permite adaptarea la nevoile fiecărei economii.
- Revizuirea Green Deal-ului, astfel încât măsurile de protecție a mediului să fie realiste și sustenabile economic.
- O mai mare implicare a sectorului privat în deciziile strategice ale României.
- Crearea unui plan de reindustrializare pentru a reda României statutul de jucător economic puternic.
În acest sens, salutăm inițiativa ministrului Sebastian Burduja de a se consulta cu 39 de jucători din economie pentru modificarea Green Deal-ului. Îi recomandăm, însă, să consulte și mediul privat, deoarece mulți funcționari din sectorul public se tem să spună adevărul și continuă să promoveze narativele impuse de Bruxelles.
Viitorul industriei românești – între decădere și redresare
Începem să vedem o schimbare. Romgaz s-a implicat în salvarea Azomureș, iar Polonia a propus ca industriile chimică, siderurgică și auto să beneficieze de sprijin special în 2025. România trebuie să urmeze acest exemplu și să lupte pentru propriile interese.
„La finalul oricărui război – inclusiv cel economic – oamenii își vor aminti doar de cei care au luptat pentru binele comun.”
Erorile trecutului nu mai trebuie să definească viitorul. Dacă acum, în 2025, România își schimbă abordarea și renunță la obediența oarbă față de Bruxelles, există o șansă reală pentru reindustrializare și redresare economică.
În loc să ne luptăm între noi, e momentul să ne unim forțele și să ne concentrăm asupra adevăratului inamic. România nu trebuie să mai fie o victimă pasivă a deciziilor impuse din afară. Este timpul să ne facem vocea auzită.
