Viața lui Johnny Weissmüller, actorul de origine română care a dat chip unuia dintre cele mai iconice personaje din istoria cinematografiei – Tarzan – a fost un amestec tulburător de glorie absolută și declin dramatic. De la recorduri olimpice și faima mondială de la Hollywood, până la ultimele sale zile petrecute într-un spital de psihiatrie, povestea lui rămâne una dintre cele mai emoționante ale secolului XX.
De la Timișoara la gloria olimpică
Johnny Weissmüller s-a născut la 2 iunie 1904, în Freidorf, un cartier al Timișoarei de astăzi, într-o familie de emigranți austrieci. După moartea tatălui, familia s-a mutat în Statele Unite, stabilindu-se la Chicago. Copil bolnăvicios, Johnny a fost îndrumat de medici către înot, sport care avea să-i schimbe destinul.
La doar 14 ani, s-a alăturat unei echipe locale, iar ascensiunea sa a fost fulgerătoare. În 1922, a doborât recordul mondial la 300 de metri liber, iar în cariera sa sportivă a câștigat cinci medalii de aur olimpice, a stabilit 67 de recorduri mondiale și a obținut 52 de titluri naționale. Pentru a fi eligibil în lotul SUA, Weissmüller a susținut o perioadă că s-ar fi născut în Pennsylvania, detaliu care avea să iasă la iveală mult mai târziu.
Drumul neașteptat către Hollywood
Cariera sa sportivă s-a întrerupt brusc când a început să apară în reclame la costume de baie, fapt care l-a descalificat pentru Jocurile Olimpice din 1932. Paradoxal, exact acest moment i-a deschis porțile Hollywoodului. Studiourile MGM l-au remarcat pentru fizicul impresionant și abilitățile atletice, iar audiția pentru rolul lui Tarzan a fost mai degrabă o probă de forță decât una de actorie.
„M-au întrebat dacă pot să alerg, să mă cațăr într-un copac și să mă legăn pe o liană. Le-am spus: desigur”, avea să povestească ulterior.
Tarzan, un fenomen mondial
Debutul său în rolul lui Tarzan a transformat rapid personajul într-un simbol global. Celebrul strigăt al „regelui junglei” a devenit marcă înregistrată, deși studiourile susțineau că era obținut prin trucaje audio. Weissmüller a afirmat mereu că s-a inspirat din tehnici de „cântat tirolez”.
Al doilea film din serie, „Tarzan and His Mate” (1934), a stârnit controverse uriașe din cauza scenelor de înot nud, considerate scandaloase pentru epocă. Cu toate acestea, succesul a continuat, iar Johnny Weissmüller a rămas pentru public imaginea definitivă a lui Tarzan.
Viața personală, marcată de drame
Dincolo de ecran, viața actorului a fost agitată. A avut patru căsătorii, două extrem de mediatizate, printre care și cea cu actrița Lupe Vélez, care s-a sinucis în 1944. După despărțirea de MGM, Weissmüller a mai jucat în seriale precum „Jungle Jim”, însă succesul nu a mai atins nivelul de altădată.
S-a retras din actorie în 1955 și a încercat diverse afaceri, fără rezultate notabile. Divorțurile și cheltuielile personale i-au erodat treptat averea.
Ultimii ani: boală, uitare și un final tragic
Ultima parte a vieții sale a fost una profund dureroasă. Între 1976 și 1978, Johnny Weissmüller a suferit două accidente vasculare cerebrale care i-au afectat grav sănătatea. A fost internat într-un spital de psihiatrie din Los Angeles, unde, potrivit relatărilor, „imita frecvent strigătul lui Tarzan și îi speria pe ceilalți pacienți”.
La recomandarea medicilor, s-a mutat ulterior la Acapulco, în Mexic. A suferit o traheotomie, iar starea sa s-a degradat rapid. „Își pierduse memoria, cântărea doar 45 de kilograme și nu își mai recunoștea familia”, a declarat Mike Oliver, un apropiat al actorului.
Pe 20 ianuarie 1984, Johnny Weissmüller s-a stins din viață la vârsta de 79 de ani, în urma complicațiilor cauzate de multiple accidente vasculare cerebrale.
Moștenirea unui simbol
Deși finalul său a fost tragic, Johnny Weissmüller rămâne un simbol al forței, curajului și succesului extrem. Vara trecută, autoritățile din Timișoara au anunțat crearea unui spațiu expozițional dedicat actorului și cartierului Freidorf, un gest de recuperare simbolică a unui destin românesc care a cucerit lumea.
Viața lui Weissmüller este dovada că gloria poate fi fulgerătoare, dar și fragilă, iar legenda lui Tarzan continuă să trăiască mult dincolo de ecran.
