Europa ridică vârsta de pensionare. România urmează treptat exemplul: egalitate între femei și bărbați din 2030, iar alte state merg deja spre 67 sau chiar 73 de ani
Vârsta de pensionare se schimbă treptat în întreaga Europă, pe fondul creșterii speranței de viață și al presiunilor tot mai mari asupra sistemelor publice de pensii. România urmează același drum, deocamdată prin ajustări punctuale pentru categoriile speciale, însă din 2030 se va ajunge la o egalizare completă între femei și bărbați, care se vor putea pensiona la 65 de ani.
În timp ce România face aceste pași gradual, alte state membre ale Uniunii Europene se pregătesc deja pentru creșteri mai drastice, până la 67 sau chiar 73 de ani, ca răspuns la îmbătrânirea accelerată a populației și la dezechilibrele tot mai mari dintre numărul de angajați activi și cel al pensionarilor.
🔹 Italia: pragul urcă la 67 de ani și 3 luni din 2027
În Italia, guvernul condus de Giorgia Meloni se confruntă cu una dintre cele mai dificile provocări economice ale următorilor ani — reforma sistemului de pensii. Potrivit legislației actuale, vârsta de pensionare va crește automat, începând cu 1 ianuarie 2027, în baza mecanismului stabilit de reforma Fornero, adoptată în urmă cu mai bine de un deceniu.
Astfel, vârsta standard de pensionare va fi 67 de ani și trei luni, în timp ce pensionarea anticipată va fi posibilă după 43 de ani și o lună de cotizare pentru bărbați și 42 de ani și o lună pentru femei.
Executivul Meloni anunțase inițial intenția de a bloca temporar creșterea, dar presiunile bugetare și deficitul tot mai mare limitează această opțiune. Costul înghețării vârstei de pensionare este estimat la peste trei miliarde de euro, o sumă greu de acoperit în contextul actualului buget.
Pentru a tempera impactul social, guvernul ia în calcul mai multe scenarii de compromis, printre care:
- exceptarea de la majorare a persoanelor care împlinesc 64 de ani până la începutul lui 2027;
- exceptarea lucrătorilor din domenii considerate foarte solicitante;
- menținerea dreptului de pensionare anticipată pentru cei care au început să cotizeze înainte de 18 ani;
- o creștere graduală, cu o lună în plus în 2027 și încă două luni în 2028.
Conform datelor ISTAT (Institutul Național de Statistică din Italia), speranța de viață a italienilor de 65 de ani a ajuns la 21,2 ani, un nivel record care impune ajustări automate ale vârstei de retragere, conform formulei actuale.
Guvernul caută astfel o soluție echilibrată între sustenabilitatea sistemului public de pensii și promisiunile electorale privind protejarea lucrătorilor mai în vârstă. Liga, partidul condus de Claudio Durigon, continuă să militeze pentru blocarea creșterii, însă negocierile interne se concentrează tot mai mult pe o variantă intermediară.
De altfel, previziunile demografice indică deja o nouă creștere a pragului de pensionare în 2029, cu încă două luni, ceea ce va menține presiunea asupra guvernului italian și în anii următori.
🔹 Germania: experții cer ridicarea vârstei de pensionare la 73 de ani până în 2060
În Germania, dezbaterea privind viitorul sistemului de pensii a căpătat accente dramatice. Consiliul german al experților economici propune ca vârsta de pensionare să fie crescută treptat de la 67 la 73 de ani până în 2060, pentru a preveni prăbușirea sistemului de securitate socială.
Potrivit raportului, măsura este considerată inevitabilă, în condițiile unei economii care se confruntă cu:
- scăderea productivității,
- dezindustrializarea accelerată,
- îmbătrânirea populației active și
- numărul tot mai redus al contribuabililor.
„Oamenii vor trebui să lucreze mai mult pentru a produce același rezultat economic”, se arată în raportul citat de Brussels Signal. Fără o astfel de ajustare, Germania riscă o stagnare economică profundă și o criză a sistemului public de pensii.
🔹 România: o creștere lentă, dar inevitabilă
În România, vârsta standard de pensionare este în prezent de 65 de ani pentru bărbați și 63 de ani pentru femei, potrivit Legii nr. 263/2010, care stabilește și un stagiu complet de cotizare de 35 de ani. Până în 2030, vârsta femeilor va fi crescută treptat pentru a se alinia cu cea a bărbaților, atingând pragul de 65 de ani.
Totodată, pentru categoriile profesionale speciale — militari, magistrați, diplomați, piloți — vârsta de pensionare se majorează progresiv, în încercarea de a reduce decalajele față de sistemul general.
🔹 România, la coada Europei în privința anilor petrecuți la pensie
Chiar dacă românii se pensionează mai devreme decât germanii sau italienii, perioada efectivă de viață după retragerea din activitate este mult mai scurtă.
Conform datelor Eurostat, un bărbat român care se pensionează la 65 de ani are o speranță de viață de aproximativ 73 de ani, ceea ce înseamnă că se bucură de doar 8 ani de pensie – aproape jumătate față de media occidentală, unde pensionarii trăiesc în medie 14–15 ani după ieșirea din câmpul muncii.
Femeile din România au o situație ușor mai bună: cu o speranță de viață de peste 80 de ani, ele beneficiază, în medie, de 15–16 ani de pensie, dar tot sub nivelul din Franța, Spania sau Suedia, unde perioada de pensionare poate depăși 20 de ani.
🔹 Pensiile speciale – o excepție de la regulă
Trebuie menționat că aceste cifre nu includ pensiile speciale, unde regulile sunt complet diferite. În unele cazuri, cum este cel al magistraților, pensionarea se poate face chiar și la 48 de ani, cu venituri care depășesc de multe ori media națională.
Această discrepanță accentuează sentimentul de inechitate socială și reprezintă o provocare constantă pentru orice guvern care încearcă să reformeze sistemul public de pensii.
Europa îmbătrânește, iar presiunea asupra bugetelor publice crește. România urmează o direcție similară cu cea a celorlalte state membre ale Uniunii Europene: creșterea treptată a vârstei de pensionare și uniformizarea regulilor între femei și bărbați.
Dacă Italia se pregătește pentru 67 de ani și Germania discută deja despre 73, România rămâne, cel puțin pentru moment, la un ritm moderat de ajustare. Totuși, trendul este clar: generațiile tinere vor munci mai mult și se vor pensiona mai târziu, într-un context demografic care lasă tot mai puțin loc pentru excepții.
