Analiștii de la Banca Mondială sunt de părere că actualul sistem de taxare a proprietăților imobiliare din România nu generează suficiente venituri pentru bugetul statului, solicitând astfel o revizuire a acestuia. În vederea îmbunătățirii situației, aceștia au oferit o serie de sugestii autorităților române.
Analiștii Băncii Mondiale subliniază că “România generează venituri relativ scăzute din taxarea recurentă a proprietății imobiliare. Din 2020, impozitele recurente pe proprietate au generat doar 0,5% din PIB, comparativ cu media de 1,2% în UE27.
Dincolo de veniturile scăzute, sistemul prezintă deficiențe semnificative în ceea ce privește structura impozitării. În special, taxarea se face pe baza suprafeței, ceea ce este atât ineficient, cât și inechitabil în comparație cu un sistem bazat pe valoarea de piață a proprietății.”
În cadrul studiului realizat de Banca Mondială, s-a constatat că sistemul curent de impozitare a clădirilor și terenurilor este bazat pe suprafață, care nu reflectă în mod corespunzător valoarea reală a proprietății. Analiștii sugerează că o abordare mai eficientă ar fi impozitarea pe baza valorii de piață a proprietății.
Experții aduc în discuție problemele sistemului de impozitare actual: “Principalul obstacol este baza de impozitare. După cum s-a menționat anterior, taxele pe clădirile rezidențiale și pe terenuri se bazează pe un sistem de impozitare pe suprafață.
Desi există câteva ajustări pentru a reflecta mai bine valoarea proprietății, acestea nu sunt eficiente. De exemplu, în București, coeficienții de ajustare a locației generează o diferență procentuală între suprafețele cu cea mai mare și cea mai mică valoare de numai 13%, în timp ce prețurile reale ale proprietăților ar trebui să varieze semnificativ mai mult.
Acest lucru duce la un sistem inechitabil, deoarece, chiar și după ajustări, impozitul bazat pe suprafață oferă o aproximare slabă a capacității de plată a unui contribuabil.”
Ei propun o schimbare majoră în direcția impozitării pe baza valorii de piață, argumentând că “această metodă nu numai că ar crea un sistem mai echitabil, reflectând mai precis capacitatea de plată a contribuabililor, dar și un sistem mai eficient, încurajând o utilizare optimă a proprietăților.”
