Apar informații noi și extrem de tulburătoare despre minorul de 13 ani implicat în uciderea lui Mario Berinde, detalii care conturează un profil marcat de violență repetată și comportamente agresive manifestate cu mult timp înainte de tragedie. Potrivit unor surse apropiate anchetei, copilul considerat de procurori principalul vinovat nu se afla la prima abatere de acest fel, iar episoadele de agresivitate erau cunoscute în anumite cercuri.
Deși avea calități evidente pe terenul de fotbal și era considerat un copil talentat, agresivitatea îl însoțea constant și în activitatea sportivă. Antrenorul său povestește că minorul ieșea rapid în evidență nu doar prin fizicul său bine dezvoltat și prin prestațiile solide din postura de fundaș central, ci și printr-un comportament care ridica frecvent semne de întrebare.
Conform declarațiilor acestuia, copilul își agresa colegii în mod repetat, nu o singură dată, iar episoadele de violență izbucneau de fiecare dată când se enerva. În acele momente, nu mai ținea cont că se află pe un teren de sport, că ceilalți sunt copii ca și el sau că există reguli de respectat. Lovea intenționat cu picioarele, chiar și atunci când mingea nu era în joc, transformând antrenamentele și meciurile în momente tensionate și periculoase.
Antrenorul spune că a încercat, în repetate rânduri, să-l disciplineze. Minorul era pedepsit, trimis să alerge ture de teren sau scos din joc, însă sancțiunile nu aveau efect pe termen lung. Chiar și atunci când era mustrat sau „ținut din scurt”, așa cum recunoaște tehnicianul, comportamentul agresiv revenea constant.
„Avea un fizic mult mai dezvoltat decât al colegilor lui, forță în dueluri, detentă, o prezență impunătoare în centrul terenului. Toate acestea îl făceau să pară un jucător de perspectivă. Dar problemele de violență erau evidente. Când se enerva, lovea copiii intenționat, fără ca mingea să fie în joc. Îl scoteam, îl puneam să alerge cinci, zece ture de teren. Nu spunea nimic, dar repeta comportamentul. Avea o personalitate ciudată, era foarte urâcios, conflictual, s-a certat cu toată lumea”, a declarat antrenorul.
Mai mult decât atât, acesta susține că în ultimul an situația s-a agravat. Minorul ar fi ajuns într-un anturaj considerat periculos, lucru favorizat de lipsa supravegherii constante, părinții fiind plecați la muncă. În acea perioadă, copilul ar fi început să fumeze, să chiulească de la școală și să manifeste o agresivitate tot mai accentuată, atât în afara terenului, cât și în timpul meciurilor.
„Bobda și Cenei sunt localități apropiate, iar copiii îmi povesteau ce face: că stă toată ziua la țigări, că are un anturaj foarte greșit. Nu pot să dau vina pe familie. Tatăl muncea, mama lucra și ea noaptea. Sunt convins că nu și-au dorit ca fiul lor să ajungă aici. Dar, fiind nesupravegheat, cam acestea sunt urmările”, a mai spus tehnicianul.
Paradoxal, în ciuda acestor probleme, minorul a primit o șansă uriașă în fotbal, la care mulți copii visează ani întregi. Cu aproximativ doi ani în urmă, a fost remarcat și acceptat într-un cadru sportiv mai competitiv, semn că talentul său era real. Totuși, această oportunitate a fost rapid irosită.
„L-au adus părinții, s-a ținut o perioadă de fotbal, vreo doi ani. De pe la 10 ani l-am avut. Dacă nu arăta ceva, nu-l lua nimeni. În stagiul de pregătire, unde prezența era obligatorie, nu a venit. Anul trecut l-am așteptat jumătate de oră la plecare, l-am sunat, apoi l-am exclus. Legitimația a rămas la noi, îi spusesem să vină să și-o recupereze”, a mai povestit antrenorul.
Toate aceste mărturii schițează imaginea unui copil cu potențial sportiv, dar cu grave probleme de comportament, ignorate sau insuficient gestionate la timp. Detaliile ies la iveală acum, într-un context tragic, și ridică întrebări dureroase despre semnalele de alarmă care au existat, dar care nu au reușit să prevină o crimă ce a zguduit o comunitate întreagă.


