**Explorează povestea lui Nicolae Ceaușescu, liderul României timp de 24 de ani.**
Pe 19 iulie s-au împlinit 56 de ani de la momentul în care Nicolae Ceaușescu a preluat conducerea României, devenind unul dintre cei mai influenți lideri ai regimului comunist. În 1965, la congresul al IX-lea al Partidului Muncitoresc Român, Ceaușescu a demarat oficial ascensiunea sa politică, transformând formațiunea în Partidul Comunist Român și reorganizând structura internă prin înlocuirea Biroului Politic cu un Comitet Executiv.
### Ucenicul de cizmar din Scornicești
Nicolae Ceaușescu s-a născut pe 26 ianuarie 1918 în Scornicești, județul Olt, provenind dintr-o familie cu zece copii. Deși părinții săi dețineau trei hectare de teren și aveau multe animale, nu erau considerați săraci. Cu toate acestea, Ceaușescu a avut parte de o educație limitată, terminând doar patru clase și crescând fără acces la cărți sau prieteni. La vârsta de 11 ani, s-a mutat la București pentru a deveni ucenic la un cizmărie.
Constantin Boștină, fost secretar personal al lui Nicolae Ceaușescu, discută în cartea sa „În Ochiul Ciclonului” despre deciziile economice controversate ale liderului comunist. Deși România a beneficiat de investiții masive în anii ’70 în diverse sectoare, țara s-a confruntat cu probleme economice severe în anii ’80. Echipamentele achiziționate prin împrumuturi de la FMI și Banca Mondială erau, adesea, second-hand și depășite tehnologic, contribuind astfel la declinul economic.
### Decizii economice controversate
În 1978, Ceaușescu a solicitat un transfer semnificativ de tehnologie avansată din Statele Unite, având discuții directe cu președintele Jimmy Carter. Tensiunile cu FMI au crescut după ce Ceaușescu a refuzat condițiile impuse pentru un nou împrumut, inclusiv majorarea prețurilor la energie. „Voi conduceți România sau eu conduc România?”, a întrebat el reprezentanții FMI, moment în care negocierile s-au oprit.
În 1981, pentru a evita supravegherea datoriei externe de către Clubul de la Paris, a propus implicarea partenerilor din diverse industrii pentru a solicita sprijin. În martie 1989, România a reușit să-și achite integral datoria externă, având un surplus de 1,7 miliarde de dolari în rezervele naționale și creanțe externe de 3 miliarde de dolari. „A fost un adevărat șoc în 1981 când FMI a încercat să ne pună pe lista țărilor ale căror datorii urmau să fie monitorizate de Clubul de la Paris. […]
Ceaușescu a decis să nu mai facem un al doilea împrumut la FMI pentru a evita condiții umilitoare și să găsim soluții pentru a ne achita datoria, astfel încât să nu fim sub supraveghere”, a relatat Boștină.
