Emilia Ghinescu, confesiune emoționantă despre tatăl care a abandonat-o: „Nu l-am judecat niciodată. Îi mulțumesc că m-a adus pe lume”
Emilia Ghinescu a vorbit cu sinceritate despre o rană veche care a marcat copilăria ei: absența tatălui biologic. Acesta a părăsit-o pe mama artistei înainte ca Emilia să vină pe lume, iar ulterior, mama ei s-a recăsătorit. Din nefericire, tatăl vitreg a avut un comportament abuziv, iar micuța Emilia și-a găsit alinarea în casa bunicilor, unde se simțea în siguranță.
Cu toate acestea, artista nu a simțit niciodată nevoia sau curiozitatea de a-și cunoaște tatăl natural. Chiar dacă nu a aflat nici până în prezent care a fost motivul real al despărțirii părinților, Emilia a ales să nu caute explicații. Cu timpul, a înțeles că răspunsurile nu îi vor schimba trecutul și nici nu-i vor aduce liniște.
„Nu l-am judecat niciodată. Dumnezeu știe tot”
Invitată recent în emisiunea Viața fără filtru, Emilia Ghinescu a vorbit despre relația absentă cu tatăl său biologic și despre faptul că nu știe dacă acesta a fost vreodată mândru de realizările ei. Totuși, a aflat că în ultimii ani de viață, tatăl ei le-a spus fraților săi vitregi despre ea și i-a încurajat să o caute.
„Nu știu dacă a fost mândru de mine… bănuiesc că da, ca părinte. Știu doar că, spre finalul vieții, le-a spus fraților mei cine sunt și i-a îndemnat să mă caute. Unul dintre ei mi-a scris pe Facebook, pentru că nu-l credea și voia să se convingă că sunt sora lui. Așa a început legătura cu ei.”
Deși viața a pus-o în fața unor situații dificile, Emilia nu a păstrat resentimente. Dimpotrivă, a ales calea împăcării și a recunoștinței.
„Nu l-am judecat și nici nu vreau să o fac. Nu știu ce s-a întâmplat între el și mama, nu mi-a dat niciodată explicații pentru că eu nu le-am cerut. Dar cu siguranță există un Dumnezeu în fața căruia fiecare dintre noi trebuie să răspundă. Eu îi mulțumesc că m-a adus pe lume. Cu ajutorul mamei, am ajuns omul de azi, și cred că sunt un om bun, un produs frumos. Așa că nu am decât să-i fiu recunoscătoare.”
Artista a mărturisit, de asemenea, că păstrează o fotografie cu tatăl ei în sufragerie și că, privind-o, și-a dat seama cât de mult seamănă cu el.
„Am trăsături clare de la el. Nu pot nega, este o parte din mine. Și pentru asta, încă o dată, aleg să-i mulțumesc.”
În ciuda suferințelor din copilărie, Emilia Ghinescu a reușit să transforme durerea în forță. A devenit o artistă apreciată, o mamă devotată și un om împăcat cu trecutul, fără regrete, dar cu înțelepciunea de a alege iertarea și recunoștința în locul amărăciunii.
