Povestea impresionantă a lui Ștefan Baiaram: de la orfelinatul din Craiova la echipa națională a României
Cariera fotbalistică a lui Ștefan Baiaram, noul star al Naționalei României, este deja urmărită cu admirație de mii de suporteri. Însă dincolo de reușitele de pe teren, povestea de viață a atacantului oltean este una cutremurătoare, care vorbește despre suferință, noroc, dragoste părintească și forța de a nu renunța niciodată.
Abandonat la doar 6 luni
Ștefan s-a născut la Băilești, dar părinții naturali l-au abandonat când era doar un bebeluș de 6 luni. A fost dus la un orfelinat din Craiova, loc în care părea că destinul îi pregătește o viață lipsită de speranță. Însă acolo a avut norocul de a fi primit în plasament de o familie simplă, dar cu suflet mare, care l-a crescut și l-a iubit ca pe propriul copil.
„Sunt născut în Băilești. La 6 luni am fost transferat la Craiova, la orfelinat, și de acolo m-a luat familia care m-a și adoptat. Până să mă maturizez nu vorbeam despre acest lucru. Nu mi-am dorit ca oamenii să mă privească cu milă sau să mă ajute doar pentru situația mea. Am vrut să reușesc prin forțele proprii”, a mărturisit Baiaram în emisiunea Superliga Insider.
O copilărie dedicată mingii
Părinții adoptivi și-au deschis inima și casa pentru el, oferindu-i nu doar dragoste, ci și sprijinul necesar pentru a-și descoperi talentul. Gigi Burticioiu, tatăl adoptiv, își amintește cu emoție primii pași ai lui Ștefan către fotbal:
„Singura lui jucărie era mingea. La 5-6 ani juca deja tenis cu piciorul în fața blocului cu liceenii și îi bătea pe toți. Trăgea la bara de covoare și din 10, 9 le nimerea. Am avut mai mulți copii în plasament, dar Ștefan a fost de mic special. Am zis că trebuie să-l duc la fotbal. Și așa a început totul, când avea doar 5 ani și jumătate.”
Obstacole medicale și sacrificiile familiei
Drumul spre performanță nu a fost ușor. După câteva luni de antrenamente, medicii i-au descoperit un suflu sistolic, iar verdictul inițial a fost dur: nu mai putea continua sportul. Pentru un copil de doar 6 ani, vestea era devastatoare.
„Am făcut o pauză de un an. Nu înțelegeam de ce mi se întâmplă asta mie. Eram abia la început și deja trebuia să renunț”, a povestit fotbalistul.
Tatăl adoptiv nu a renunțat. A mers cu Ștefan la mai mulți specialiști până când, în cele din urmă, un profesor universitar de la Spitalul 1 le-a dat vestea salvatoare: băiatul putea juca mai departe.
Sacrificiile au continuat. Gigi Burticioiu își amintește cum mergea la antrenamente cu ceilalți copii după el, uneori chiar în căruț, doar pentru ca Ștefan să știe că are sprijinul familiei:
„Nu e ușor să-l duci zilnic, dar am făcut-o cu drag. Am vrut să știe că nu e singur.”
De la Craiova la Națională
Perseverența și sprijinul familiei l-au adus astăzi pe Baiaram la Universitatea Craiova și, mai apoi, la Naționala României, unde la doar 22 de ani a devenit o certitudine. Fanii îl privesc ca pe o mare speranță a fotbalului românesc, dar puțini cunosc drama care se ascunde în spatele zâmbetului său de după meciuri.
Recunoștința față de tatăl adoptiv
Ștefan nu uită niciodată de unde a plecat și cine l-a susținut. Pentru tatăl său adoptiv are doar cuvinte de iubire și recunoștință:
„Fără el nu aș fi reușit. E un lucru imens ce a făcut pentru mine. Am scris pe tricou, după ce am marcat două goluri de ziua lui: Pentru tatăl meu cel mai bun.”
Gesturile sale nu se opresc aici. Baiaram se implică frecvent în acțiuni caritabile, vizitează Protecția Copilului și sprijină copiii care trec prin situații similare cu a lui.
Povestea lui Ștefan Baiaram este dovada că destinul poate fi schimbat cu dragoste, sprijin și multă muncă. De la copilul abandonat într-un orfelinat la vârsta de 6 luni, la fotbalistul care poartă tricoul Naționalei României, drumul său este o lecție de viață și o sursă de inspirație pentru toți cei care cred că trecutul nu trebuie să-ți definească viitorul.
