Sărbători cu tradiție și emoție pentru Amalia Enache: „Paștele înseamnă familie, rădăcini și bucurie simplă”
Pentru Amalia Enache, cunoscuta prezentatoare de la Pro TV, sărbătorile pascale nu sunt doar un moment de celebrare religioasă, ci o adevărată ancoră în valorile familiei și ale copilăriei. Încă de când era mică, împreună cu fratele său, a stabilit o regulă de aur: Crăciunul și Paștele vor fi întotdeauna prilejuri sacre de reîntâlnire cu cei dragi, indiferent de distanțe sau provocări.
Această tradiție de suflet este păstrată cu sfințenie, excepție făcând doar anii în care unul dintre ei nu se află în țară. Dacă finalul de an îi aduce la București, Paștele e dedicat locurilor natale, la Hunedoara, acolo unde se simte cu adevărat rădăcina și spiritul sărbătorii.
„De Crăciun vine fratele meu cu familia la mine, iar de Paște mergem noi la ei, la Hunedoara. Împart cu mare bucurie responsabilitățile de gătit cu cumnata mea, care este o gospodină desăvârșită. Anul acesta, însă, voi fi mai mult în rolul de musafir”, povestește Amalia Enache pentru Cancan, cu zâmbetul cald care o caracterizează.
Un Paște diferit pentru Alma, fiica Amaliei
Sărbătoarea din acest an va avea o semnificație aparte și pentru fiica sa, Alma. Fetița este catolică, în timp ce Amalia este ortodoxă, motiv pentru care, în anii anteriori, familia avea parte de… două Paște. Iepurașul venea de două ori, iar zilele festive se dublau spre încântarea celei mici.
„Anul acesta, însă, Paștele catolic și cel ortodox coincid. Alma e puțin dezamăgită, fiindcă s-a obișnuit cu doi iepurași și două rânduri de surprize. Pentru ea, era un mare avantaj. Dar vom păstra magia”, a spus Amalia cu un strop de amuzament.
Tradiții de suflet păstrate cu grijă
Pentru familia Enache, Paștele nu este doar o masă festivă, ci un întreg ritual încărcat de semnificații și obiceiuri transmise din generație în generație. Postul este ținut cu strictețe, iar ouăle roșii nu se ating până după slujba de Înviere. Bucuria meselor în familie vine abia după acest moment sacru, când se savurează, ca în Ardeal, drob, miel, pască, cozonac și prăjituri tradiționale.
Un gest simbolic, dar cu o puternică încărcătură emoțională, este acela de a purta haine noi de Paște – o tradiție care simbolizează reînnoirea, speranța și prospețimea pe care sărbătoarea o aduce. Amalia a dus acest obicei mai departe către Alma, care îl primește cu aceeași bucurie ca odinioară mama ei.
„După ce luăm Paștele, ne spălăm pe față cu apă rece în care punem un ou roșu, ca să fim sănătoși și rumeni în obraji tot anul. Copiii adoră acest ritual. Și Alma îl așteaptă cu nerăbdare”, povestește zâmbind.
Vânătoarea de ouă, un moment așteptat cu entuziasm
Una dintre cele mai mari bucurii pentru Alma în această perioadă este vânătoarea de ouă, un joc plin de mister și surprize, organizat cu grijă de Amalia, chiar dacă ea nu mai participă activ.
„Această activitate e pentru Alma. Eu nu mai caut ouă prin curte, dar am grijă să îi pregătesc totul exact cum îmi pregăteau mie părinții mei când eram copil. Iepurașul ascunde cadouri și ouă vopsite prin iarbă, iar ea le descoperă cu o bucurie imensă. Vreau ca ea să simtă aceeași magie pe care o simțeam eu”, dezvăluie prezentatoarea.
Alma, un copil energic, talentat și curios
Alma nu este doar un copil plin de imaginație, ci și o fire extrem de activă și dornică să învețe. Înotul, patinajul și schiul au fost deprinse cu o ușurință remarcabilă, iar antrenorii au remarcat rapid potențialul său sportiv.
„Nu ne gândim la performanță, dar are o abilitate extraordinară de a învăța repede. Ce fac alți copii în cinci lecții, Alma învață într-una. Iubește atletismul și echitația, și învață mereu ceva nou. Are o energie frumoasă și o curiozitate care mă emoționează în fiecare zi”, mărturisește Amalia cu mândrie.
Paștele – o sărbătoare a regăsirii, a rădăcinilor și a iubirii necondiționate
Pentru Amalia Enache, Paștele nu înseamnă doar tradiții, ouă roșii sau cozonac, ci mai ales legătura profundă cu cei dragi, cu amintirile copilăriei și cu valorile simple, dar neprețuite: iubirea de familie, recunoștința, bucuria lucrurilor mărunte. Și poate că, dincolo de orice coincidență de calendar sau schimbare de anotimp, ceea ce rămâne neschimbat este acest sentiment autentic de apartenență, care se transmite – din mamă în fiică – cu aceeași forță și frumusețe.
