Ana Aslan – 37 de ani de la dispariția unei legende mondiale a gerontologiei
Pe 20 mai 1988, România pierdea o personalitate de referință a medicinei moderne: Ana Aslan, pionier al gerontologiei și una dintre cele mai respectate femei de știință ale secolului XX. Inovațiile sale în domeniul îmbătrânirii nu doar că au adus faimă mondială cercetării medicale românești, ci au influențat pozitiv viețile a mii de pacienți, inclusiv ale unor figuri celebre de pe toate continentele.
Astăzi, la 37 de ani de la trecerea sa în neființă, moștenirea Anei Aslan continuă să inspire generații de medici și cercetători. Deși a plecat discret dintre noi, impactul muncii sale rămâne profund și incontestabil.
O copilărie în familie de intelectuali, umbrită de greutăți
Născută în ianuarie 1897 la Brăila, Ana Aslan a fost mezina unei familii armene cultivate. Tatăl său, Mărgărit Aslan, avea rădăcini comune cu mari figuri culturale precum filosoful Garabet Aslan și dramaturgul I.C. Aslan, iar mama sa, Sofia, provenea dintr-o veche familie bucovineană, pasionată de artă și muzică. Deși mediul familial încuraja educația și cultura, problemele financiare cauzate de investiții greșite și pasiunea tatălui pentru jocuri de noroc au marcat copilăria Anei.
Moartea prematură a tatălui, când Ana avea doar 13 ani, a fost un moment de răscruce. Această traumă timpurie a trezit în ea interesul pentru înțelegerea suferinței și a fragilității umane, în special la vârsta înaintată.
De la visul de a zbura, la chemarea medicinei
Adolescentă fiind, Ana visa să devină aviator, însă contextul istoric și sensibilitatea față de suferință au orientat-o către medicină. În timpul Primului Război Mondial a lucrat voluntar în spitale militare din Iași, activând în secțiile de boli contagioase și chirurgie, sub îndrumarea lui Toma Ionescu. A urmat studii medicale strălucite la București și, în 1922, și-a susținut doctoratul în fiziologie sub coordonarea reputatului Daniel Danielopolu.
Descoperirea care a revoluționat tratamentul îmbătrânirii
Punctul de cotitură în cariera sa a venit în 1949, la Timișoara. Tratând un student cu artroză severă folosind procaină, a obținut rezultate spectaculoase. Din acea experiență s-a născut ideea dezvoltării unei formule menite să combată efectele îmbătrânirii – vitamina H3, cunoscută în întreaga lume ca Gerovital.
„După câteva minute, pacientul și-a putut mișca piciorul, iar după câteva zile a fost externat. A fost momentul care mi-a schimbat viața profesională”, avea să declare mai târziu Ana Aslan.
Gerovital – tratamentul care a cucerit lumea
În 1952, tratamentul cu Gerovital a fost testat pe peste 7.000 de pacienți, iar cinci ani mai târziu a fost aprobat pentru producție industrială. A fost brevetat în zeci de țări și a devenit rapid un fenomen global. Figuri precum Charlie Chaplin, Salvador Dalí, Jacqueline Kennedy, Marlene Dietrich, Pablo Neruda sau Charles de Gaulle au apelat la terapia revoluționară dezvoltată de savanta româncă.
Fondatoarea primului institut de geriatrie din lume
Tot în 1952, alături de mentorul său, C.I. Parhon, Ana Aslan a fondat la București primul institut de geriatrie din lume. Din 1958 și până la moartea sa, a condus această instituție emblematică, transformând-o într-un centru de excelență medicală și cercetare recunoscut la nivel mondial.
Clădirea institutului, care la finalul secolului XIX funcționa ca azil de bătrâni sub patronajul reginei Elisabeta, a devenit sub conducerea Anei Aslan un simbol al longevității active și al progresului medical.
Distincții și recunoaștere globală
Munca și inovațiile Anei Aslan au fost recompensate cu numeroase premii internaționale: „Merito della Repubblica” (Italia, 1969), „Crucea de Merit” (Germania, 1971), „Ordinul De Orange Nassau” (Olanda), printre altele. A fost, de asemenea, membră a Academiei Franceze de Științe și a altor foruri științifice de prestigiu.
Un destin excepțional, o moștenire pentru eternitate
Ana Aslan s-a stins din viață la 91 de ani, lăsând în urmă o carieră strălucită, dar și o moștenire de o valoare inestimabilă pentru medicina românească și mondială. Nu a avut urmași direcți, iar bunurile sale au intrat în patrimoniul statului român.
Banca Națională a României păstrează astăzi 145 de piese din metale prețioase ce i-au aparținut – bijuterii, distincții, obiecte decorative –, achiziționate în 1991, în urma unei licitații, iar valoarea a fost virată la bugetul de stat.
Ana Aslan nu a fost doar o cercetătoare, ci un vizionar. O femeie care a sfidat limitele epocii sale și a reconfigurat paradigma îmbătrânirii. La 37 de ani de la moartea sa, numele ei rămâne sinonim cu speranța, inovația și demnitatea vârstei a treia.
