Niculina Stoican, Paște cu dor și lacrimi: primul an fără bunica ei. Mărturisiri emoționante despre durere, familie și puterea tradițiilor
Pentru Niculina Stoican, Sărbătorile Pascale din 2025 poartă un alt fel de încărcătură sufletească. În acest an, îndrăgita interpretă de muzică populară întâmpină Paștele cu un gol în inimă, resimțind din plin absența unei ființe dragi – bunica sa, care s-a stins din viață în vara trecută.
Dacă până acum sărbătorile erau momente de bucurie trăite în sânul familiei, cu toți cei dragi alături, anul acesta Paștele vine cu o lecție grea pentru artistă: aceea de a învăța să trăiască fără prezența celei care i-a fost sprijin, model și parte esențială a copilăriei și sufletului său.
„Un an sau doi, poate chiar mai mult, sărbătorile vor fi altfel… Nu mai este bunica, și învăț, zi după zi, să trăiesc fără ea”, a mărturisit Niculina Stoican cu vocea tremurândă, într-un interviu exclusiv pentru WOWbiz.ro.
Chiar și așa, artista rămâne fidelă obiceiurilor care i-au fost insuflate încă din copilărie. Paștele îl va petrece, ca întotdeauna, la țară, în casa părintească din Brejna, înconjurată de familie și de oameni dragi, care împărtășesc aceleași valori și credințe. Va fi un Paște al emoției și al amintirilor, dar și al speranței și continuității tradiției.
„Vom fi acasă, așa cum facem mereu. Ne adunăm nu doar ca familie, ci și cu oamenii pe care îi iubim și alături de care împărtășim aceleași principii. Este important să fim împreună, mai ales când sufletul resimte o pierdere”, a adăugat ea.
Pentru Niculina Stoican, sărbătorile nu înseamnă vacanțe exotice sau opulență. Dimpotrivă, artista a ales dintotdeauna simplitatea plină de sens: o masă gătită cu dragoste, rugăciunea rostită cu evlavie, casa curățată și tămâiată cu sfințenie, iar tradițiile respectate până în cele mai mici detalii.
„Poate că nu fac nimic spectaculos, dar realizez că, în lumea în care trăim azi, tocmai asta e special. Eu nu plec nicăieri, rămân acasă, la țară. Petrec sărbătorile la mine în Brejna, exact așa cum am fost învățată. Pregătesc bucatele, merg la biserică, dau masa de pomană, spun ‘Tatăl Nostru’ și nu ne așezăm la masă până nu luăm Paștele peste prag și nu tămâiem întreaga casă.”
Pentru Niculina, toate aceste gesturi nu sunt doar simple obiceiuri – sunt acte de credință și continuitate. Ea le transmite mai departe, generație după generație, conștientă că aceasta este moștenirea cea mai valoroasă pe care o poate lăsa în urma ei.
„Le fac cu bucurie și cu sfințenie, pentru că știu că rostul nostru este să ducem mai departe ceea ce ne-a fost lăsat. Tradițiile, credința, dragostea pentru cei din jur – toate acestea definesc cine suntem”, a mai spus artista.
Deși durerea pierderii este vie, Niculina Stoican reușește, prin credință și iubire, să transforme tristețea într-un omagiu adus bunicii sale. Prin fiecare obicei păstrat, prin fiecare rugăciune rostită, ea menține vie prezența celei care i-a fost atât de dragă.
