Mona Lisa, de asemenea cunoscută ca La Gioconda, reprezintă portretul soției lui Francesco del Giocondo. Tabloul, pictat în ulei pe o placă de lemn, are dimensiunile originale de 77 x 53 cm. Acesta este proprietatea Guvernului Francez și poate fi admirat pe zidurile Muzeului Luvru din Paris. Opera încorporează tehnica sfumato a lui Leonardo da Vinci, o metodă de modelare delicată, profundă și umbrită.
Acest portret al unei femei, îmbrăcată în haine tipice Florenței din acea perioadă și înconjurată de un peisaj montan fantastic, este o dovadă strălucită a maestrului Leonardo în utilizarea tehnicii sfumato. Expresia enigmatică a Mona Lisei, care pare în același timp atrăgătoare și distantă, a adus portretului renume la nivel mondial. Iată 11 curiozități pe care este posibil să nu le cunoști despre această operă de artă monumentală:
- Mona Lisa a „coabitat” cu Francois I, Ludovic al XIV-lea și Napoleon.
Deși da Vinci a început să lucreze la capodopera sa în timp ce trăia în Italia sa natală, nu a finalizat-o până când s-a stabilit în Franța, la invitația regelui Francois I. Suveranul francez a expus pictura în Palatul său de la Fontainebleau, unde a rămas timp de un secol. Ludovic al XIV-lea l-a transferat în grandiosul Palat de la Versailles. La începutul secolului al XIX-lea, Napoleon Bonaparte a păstrat pictura în camera sa privată.
- Unii istorici presupun că Mona Lisa este de fapt un autoportret al lui Leonardo da Vinci.
Leonardo da Vinci a decedat în 1519 și este înmormântat într-un castel francez. Comitetul Național pentru Patrimoniul Cultural al Italiei efectuează o investigație și intenționează să-i dezgroape craniul pentru a reconstrui fața lui Leonardo, utilizând tehnologie avansată. Va fi oare asemănător cu misterioasa Mona Lisa?
- Pictura are o încăpere proprie în Muzeul Luvru din Paris.
După o campanie de renovare de patru ani, care a costat 6,3 milioane de dolari în 2003, pictura se bucură acum de propriul spațiu în muzeu. Un tavan de sticlă permite pătrunderea luminii naturale, o carcasă de sticlă rezistentă la spargere menține o temperatură controlată de 43 de grade Fahrenheit, iar un mic reflector evidențiază culorile autentice ale picturii realizate de da Vinci.
- Nu este pictată pe pânză.
Renumita capodoperă a lui Da Vinci este de fapt pictată pe o plac
ă de plop. Dat fiind faptul că era obișnuit să realizeze lucrări de dimensiuni mari pe tencuială udă, o placă de lemn nu pare o alegere atât de neobișnuită. Deși pânza era disponibilă pentru artiști încă din secolul al XIV-lea, mulți maeștri ai Renașterii preferau lemnul pentru realizarea operelor de artă de dimensiuni mai mici.
- Jackie Kennedy a „invitat-o” în vizită.
De-a lungul secolelor, oficialii francezi au rar permis mutarea picturii. Cu toate acestea, când prima doamnă Jackie Kennedy a propus ca tabloul să viziteze SUA, președintele francez de Gaulle a fost de acord. „Mona Lisa” a fost expusă la National Gallery of Art din Washington D.C. și ulterior la Metropolitan Museum of the Arts din New York City.
- Un hoț a făcut-o celebra.
Chiar dacă în cercurile de artă tabloul fusese întotdeauna recunoscut ca o capodoperă, abia când a fost furat, în vara anului 1911, a ajuns în atenția publicului larg. Ziarele au difuzat povestea furtului în întreaga lume. Când pictura a revenit în sfârșit la Luvru, doi ani mai târziu, aproape toată lumea a aplaudat.
- Picasso a fost suspectat de furt.
În timpul investigațiilor, polițiștii au mers până acolo încât să îl interogheze pe Pablo Picasso, cunoscut pentru dizidența sa artistică. L-au arestat pentru scurt timp pe poetul Guillaume Apollinaire, care afirmase odată că tabloul ar trebui ars. Suspiciunile lor s-au dovedit nefondate.
- „Mona Lisa” a primit numeroase scrisori de dragoste și flori.
Din momentul în care pictura a ajuns la Luvru, în 1815, „Mona Lisa” a primit nenumărate scrisori de dragoste și flori de la admiratori. Are chiar și propria cutie poștală.
- Nu toată lumea o iubește.
Diferiți vandali au încercat să deterioreze faimoasa capodoperă a lui da Vinci, iar anul 1956 a fost un an deosebit de dificil. În două atacuri separate, cineva a stropit pictura cu acid, iar altcineva a aruncat o piatră în ea. Daunele sunt minime, dar vizibile. Adăugarea unei protecții din sticlă antiglonț a contracarat atacurile ulterioare cu vopsea în 1974 și cu o cană de cafea în 2009.
