Maria Dragomiroiu, amintire emoționantă din copilărie: cum era să se înece în Olt, în mijlocul unei furtuni
Maria Dragomiroiu nu ezită niciodată să împărtășească momente din viața sa, fie ele fericite sau încărcate de emoție. Artista, mereu prezentă și activă în mediul online, găsește bucurie în lucrurile simple ale vieții și, adesea, se întoarce cu nostalgie în trecut, rememorând episoade din copilăria petrecută la țară.
Invitată în cadrul podcastului Lucruri Simple, moderat de Horia Brenciu, cântăreața a povestit un episod marcant din copilărie, care i-a rămas întipărit în suflet toată viața: o experiență dramatică pe care a trăit-o alături de sora ei, când amândouă au fost la un pas de a fi luate de viitură în apele râului Olt.
„E prea târziu acum să mai învăț să înot. Era să ne înecăm atunci, în copilărie. Fusese o vară cu o secetă cumplită. Oltul, care de obicei era un râu mare și puternic, ajunsese să aibă doar un firicel de apă pe mijloc, în rest era numai nisip. Noi, copiii, mergeam zilnic cu oile pe zăvoi, lângă Olt. Într-o zi, fără să ne dăm seama, s-a pornit furtuna. Nu știam noi, copii fiind, ce înseamnă pericolul”, a povestit Maria.
Artista își amintește cum, în entuziasmul copilăresc, s-a bucurat la vederea apei care începea să curgă mai puternic, fără să realizeze că era vorba despre o viitură.
„Ne-am dus chiar pe firul râului, iar când a început să vină apa, ne-am bucurat – era mai multă apă, iar pământul avea nevoie. În cinci minute, a venit cu o forță incredibilă, cu viitură, cu copaci rupți. Băieții mai mari au reușit să treacă, dar noi am rămas în urmă. Am trecut apa când încă era până la genunchi, dar curgea atât de tare, încât nu puteai sta în picioare. Am prins-o pe sora mea de degetul mic, altfel s-ar fi dus cu totul.”
Din fericire, cele două surori au reușit să se ajute reciproc și să iasă din apă la timp. Dar sperietura a fost atât de mare, încât nu au îndrăznit să le spună părinților imediat ce s-a întâmplat.
„Nici nu ne-am gândit să-i spunem tatei. Ce bătaie am fi luat! I-am spus mai târziu, când am crescut. El, săracul, ne-a văzut de departe, venea pe calea ferată și a înțeles ce s-a întâmplat. Era după ce dădusem mâncare la vaci, și cum făceam de obicei, îi ziceam: ‘Hai, tăticule, lasă-ne și pe noi la Olt!’”, a mai povestit artista cu emoție.
Acest episod i-a rămas adânc întipărit în suflet, iar experiența a marcat-o atât de mult, încât a renunțat la ideea de a învăța să înoate. Cu toate acestea, Maria Dragomiroiu privește înapoi cu recunoștință, conștientă că a fost un moment de cumpănă din care a ieșit teafără datorită curajului și instinctului de a-și proteja sora.
