În anul 2004, viața lui Jorge a fost marcată de o pierdere uriașă – moartea tatălui său. De atunci și până astăzi, de mai bine de două decenii, artistul trăiește cu această rană deschisă, încercând zi de zi să găsească resursele interioare pentru a umple golul lăsat de absența părintelui. Deși recunoaște cu sinceritate că împăcarea deplină cu această durere nu va fi niciodată posibilă, Jorge a învățat să transforme suferința într-o formă de înțelegere și empatie față de ceilalți care trec prin situații similare. Din această nevoie de vindecare, dar și din dorința de a-i ajuta și pe alții, s-a născut volumul „Ceapa sufletului”, o carte în care artistul își dezvăluie trăirile și propune cititorilor un exercițiu de introspecție și acceptare.
Invitat în emisiunea „Dincolo de copertă”, Jorge a vorbit deschis despre traumele care i-au marcat atât copilăria, cât și viața de adult. A mărturisit că a avut nevoie de mult timp pentru a conștientiza de unde au pornit temerile, neliniștile și stările emoționale care l-au urmărit ani la rând. Pierderea tatălui, într-o perioadă a vieții în care avea cea mai mare nevoie de sprijinul lui, i-a dezvăluit că rănile sufletești se adânciseră cu mult înainte de acel moment tragic.
Chiar și după ani de studiu, după conversații cu specialiști și după experiența de a scrie o carte, Jorge mărturisește că nu poate scăpa de regretul că nu a petrecut suficient timp alături de tatăl său. Deși a simțit dragostea și susținerea părinților, acestea nu au fost exprimate prin cuvinte atât de des, așa cum el alege să facă astăzi cu propriii săi copii. Momentul în care tatăl său i-a spus pentru prima și singura dată „te iubesc” a rămas adânc întipărit în memoria artistului.
„A fost o singură dată”, a povestit Jorge. „Eram în București, participam la PopStars. Aveam doar 20 de ani și eram parte din trupa Cocktail. După ce am câștigat, am avut dreptul la un apel telefonic, filmat, ca la televiziune. L-am sunat pe tata, iar el mi-a spus: «Sunt mândru de tine. Tata te iubește». A fost singurul «tata te iubește» pe care l-am primit vreodată. La scurt timp, tata a murit. Dar acel moment, acele cuvinte, au pus o cărămidă solidă la temelia stabilității mele emoționale. M-au întărit.”
Deși au trecut mai bine de 20 de ani, Jorge retrăiește emoția acelei clipe de fiecare dată când își amintește. Cuvintele tatălui său au venit exact atunci când avea cea mai mare nevoie – la începutul drumului său în muzică, într-un oraș străin, fără sprijinul familiei aproape. „Eram singur în București și trebuia să mă descurc. Aveam doar 20-21 de ani. Credeam, ca orice tânăr, că le știu pe toate, dar în realitate habar nu aveam de nimic. Și atunci, acele cuvinte au însemnat totul pentru mine”, a mai dezvăluit artistul.
Astăzi, Jorge privește acea experiență ca pe o lecție de viață dureroasă, dar și ca pe un dar neașteptat, lăsat de tatăl său. Un dar pe care îl păstrează în suflet și care îl ajută să își construiască relația cu propriii copii pe o fundație a iubirii exprimate fără rețineri, prin gesturi, dar mai ales prin cuvinte.
