Sărbători ca-n povești în casa lui Ion Dolănescu: mese îmbelșugate, muzică lăutărească și peste 100 de invitați, timp de trei zile!
Inegalabilul interpret de muzică populară Ion Dolănescu trăia din plin spiritul sărbătorilor pascale. Pentru el, Paștele nu era doar o sărbătoare religioasă, ci și un prilej de reuniune, de bucurie și generozitate, petrecut în jurul unei mese bogate, alături de zeci și zeci de invitați. Timp de trei zile, vila sa de pe strada Caimatei, din inima Bucureștiului, devenea neîncăpătoare. Zeci de rude, prieteni apropiați și artiști de seamă îi treceau pragul, fiecare venind în “ture”, pentru a se putea așeza la masa cu bucate alese, pregătite cu migală de o echipă bine organizată, în frunte cu Flori, bucătăreasa sa de încredere.
Ionuț Petrescu, fiul doamnei Flori și apropiat al regretatului artist, a rememorat, în exclusivitate pentru Click!, atmosfera de poveste a acelor zile de Paște. „La sărbători, în casa lui Ion Dolănescu era forfotă mare. Se găteau mâncăruri tradiționale, se auzea muzică populară până dimineața, se râdea, se dansa, era o energie unică. De Paște, peste 100 de persoane îi călcau pragul în decurs de trei zile. Pentru ca toată lumea să se simtă bine și să aibă loc la masă, veneau pe rând. Era un chef continuu, ca-n poveștile cu voie bună și oameni cu suflet mare.”
Artistul avea preferințe culinare clare, iar mâncarea era un element esențial în organizarea sărbătorilor. „Sarmalele erau preferatele lui, indiferent că era Crăciun sau Paște. Îi plăcea și ciorba de fazan, friptura de iepure la cuptor, cozonacul, drobul… toate acestea nu lipseau niciodată de pe masa lui. Într-o singură noapte, mama mea a pregătit 1.200 de sarmale, atât de mare era agitația și cererea”, povestește Ionuț cu nostalgie.
Un om al inimii și al faptelor bune
Dincolo de bucuria petrecerii, Ion Dolănescu nu uita niciodată de cei mai puțin norocoși. Generozitatea lui era cunoscută de toți cei care l-au cunoscut, iar de Paște, sufletul său cald strălucea și mai tare. „Era un om extraordinar de darnic. Mama făcea pachete cu sarmale, friptură, ouă roșii și cozonac, la indicațiile lui, pe care le trimiteam apoi oamenilor nevoiași. Era atent la toți cei care aveau probleme. Îmi amintesc că o femeie i-a cerut ajutorul, pentru că nu își putea plăti medicamentele. S-a ocupat personal de tot, fără să ezite vreo clipă.”
Ionuț a petrecut mai mulți ani în casa marelui artist și spune că relația lor a fost mai mult decât apropiată. „Ion Dolănescu mi-a fost ca un tată. Mă întreba dacă am tot ce-mi trebuie, îmi cumpăra hăinuțe, mă lua la plimbare prin oraș. Nu-i plăcea să meargă cu taxiul, prefera mersul pe jos, îi plăcea să simtă pulsul orașului. M-a învățat multe lucruri despre viață, mi-a dat sfaturi bune și m-a tratat cu blândețe și respect.”
Amintiri păstrate cu sfințenie
După moartea artistului, Ionuț Petrescu a rămas cu o moștenire de suflet: câteva icoane la care Ion Dolănescu se ruga cu evlavie. „Le am acasă și le păstrez cu sfințenie. Mă rog și eu la ele, așa cum știu că făcea și el. Din când în când, merg și la mormântul lui, în Cimitirul Bellu. Îi fac curat, îi aprind lumânări și îi vorbesc, pentru că, dincolo de tot ce a reprezentat ca artist, a fost un om cu o inimă imensă. A avut suflet de aur și s-a gândit mereu cum să-i ajute pe cei în nevoie.”
Ion Dolănescu a trecut la cele veșnice pe 19 martie 2009, la vârsta de 65 de ani, în urma unui infarct. Moștenirea sa artistică este neprețuită, iar averea materială, estimată la un milion de euro, a fost împărțită între cei doi fii ai săi, Ionuț și Dragoș Dolănescu.
Astăzi, la ani buni de la plecarea sa, amintirile despre Paștele în casa lui Ion Dolănescu rămân vii în sufletele celor care i-au fost aproape. O viață trăită din plin, cu dragoste pentru muzică, pentru oameni și pentru tot ce înseamnă tradiție românească.
