Declarația premierului polonez Donald Tusk, făcută pe 22 ianuarie în Parlamentul European de la Strasbourg – „Dacă Europa vrea să supraviețuiască, trebuie să fie înarmată” – reflectă preocupările tot mai mari ale liderilor europeni în privința securității continentului. Aceste afirmații se aliniază unui discurs tot mai amplu în rândul statelor membre ale Uniunii Europene, care sunt presate să își asume o mai mare responsabilitate în domeniul apărării.
În fața insistențelor fostului președinte american Donald Trump privind creșterea contribuțiilor europene la securitatea colectivă, dar și a provocărilor continue generate de agresiunea Rusiei asupra Ucrainei, liderii UE caută soluții pentru consolidarea apărării europene. Cu toate acestea, în spatele acestor declarații îndrăznețe, proiectul pare mai blocat ca niciodată, alimentând atât îngrijorări, cât și critici în rândul experților în securitate.
La Forumul Economic Mondial de la Davos, pe 21 ianuarie, președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, a reiterat dorința țării sale de a adera la familia europeană. Deși și-a exprimat recunoștința față de sprijinul oferit de partenerii occidentali, el a încercat să scoată Europa din pasivitate, avertizând asupra provocărilor viitoare și îndemnând la acțiuni mai concrete.
Zelenski a descris o Europă care, deși bogată și dezvoltată, a rămas în urmă în ceea ce privește tehnologia și producția de armament, alegând confortul în locul asumării unui rol mai activ pe scena geopolitică. El a criticat dependența energetică față de Rusia și tendința de a delega securitatea continentului către Statele Unite.
“Europenii nici măcar nu știu dacă vor avea un loc la masa negocierilor pentru a pune capăt războiului. Va asculta Donald Trump poziția Europei sau va negocia direct cu Rusia și China? Europa trebuie să învețe să aibă grijă de propria securitate, astfel încât să nu poată fi ignorată în marile decizii globale.”
Aceste întrebări nu sunt doar retorice, ci reflectă o realitate geopolitică în schimbare. La Davos, vocea Uniunii Europene a fost reprezentată de președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, care a avertizat că ne aflăm într-o „nouă eră a competiției geostrategice intense”. Întrebarea rămâne: cum își poate Europa proteja propriii cetățeni în fața acestor provocări?
În acest context, președinta Băncii Centrale Europene, Christine Lagarde, a propus o strategie pragmatică – „strategia carnetului de cecuri” – prin care Europa ar trebui să cumpere mai mult gaz și armament din Statele Unite pentru a rămâne în sfera de influență americană. Alți lideri europeni susțin o aliniere mai strânsă a politicilor UE cu cele ale SUA, în special în relația cu China, considerând că acesta este prețul menținerii protecției americane împotriva amenințării ruse.
Pe de altă parte, există voci care susțin că viitorul securității europene depinde de interconectarea teatrului de operațiuni dintre Europa și Asia. Unii analiști subliniază că sprijinul Chinei și al Coreei de Nord pentru Rusia ar putea prelungi conflictul din Ucraina, în timp ce alții avertizează că, dacă Ucraina cade, Taiwan ar putea fi următoarea piesă de domino. Există și scenariul în care o eventuală retragere a SUA din Europa ar putea forța UE să caute sprijin economic și strategic din partea Chinei.
Trump 2.0 și viitorul NATO
Reformarea NATO și creșterea cheltuielilor militare reprezintă o prioritate pentru administrația Trump. Deși poziția sa dură față de aliații europeni a fost inițial criticată, presiunile exercitate în timpul primului său mandat au avut efecte concrete. Astăzi, 23 dintre cei 32 de membri ai Alianței Nord-Atlantice alocă deja cel puțin 2% din PIB pentru apărare, un prag pe care anterior puține state îl atingeau. România, de exemplu, a planificat o creștere la 2,5% din PIB, deși cheltuielile efective din trecut s-au situat la aproximativ 1,6%.
Pe măsură ce lumea devine tot mai instabilă, liderii europeni sunt nevoiți să ia decizii ferme privind viitorul securității continentului. Dacă Europa vrea să rămână un actor relevant pe scena globală, trebuie să-și asume o responsabilitate mai mare pentru propria apărare, să investească în tehnologii militare și să adopte o strategie unitară în fața noilor provocări geopolitice.
