Adriana Ochișanu, fosta noră a maestrului Nicolae Botgros, a vorbit cu o sinceritate tulburătoare despre cele mai grele încercări din viața sa — pierderea tatălui și lupta dramatică pentru viață a fiului ei. Invitată în emisiunea „Online Story by Cornelia Ionescu”, artista și-a deschis sufletul și a rememorat clipe de durere profundă, lacrimi și credință.
O pierdere sfâșietoare: „Tatăl meu a murit la doar 52 de ani”
Cântăreața a povestit cu emoție despre momentul care i-a schimbat viața pentru totdeauna — moartea tatălui său, un om plin de viață și har, care s-a stins brusc, după ce a suferit un accident vascular cerebral.
„Tatăl meu a făcut un AVC și a trăit aproape trei zile… În a treia zi, l-am pierdut. A fost un șoc pentru noi toți”, a spus, cu voce tremurată, Adriana Ochișanu.
Artista a rememorat momentele dramatice prin care a trecut familia ei, subliniind cât de neașteptat a fost totul:
„Of, Doamne… știi, când cineva e bolnav de mult timp, te pregătești sufletește pentru un posibil sfârșit. Dar aici… a fost totul brusc. Îl știam un om puternic, plin de energie, carismatic, glumeț. A fost un om în putere, pe picioarele lui, și deodată s-a prăbușit totul. Avea doar 52 de ani, era tânăr… A fost o lovitură cumplită pentru mine și pentru întreaga familie.”
Tatăl Adrianei era cunoscut în Republica Moldova pentru talentul și priceperea sa. „A fost un croitor renumit, un meșter cum rar se mai găsește. Lucra mai ales haine bărbătești – costume, geci din piele, cojoace. Ce ieșea din mâinile lui era o adevărată operă de artă. Cred că semăn cu el, mai ales la ochi. Avea ochii verzi-albăstrui, mari și luminoși”, a povestit artista, cu nostalgie.
„Te-am visat aseară, tată” – un cântec născut din dor și lacrimi
Durerea pierderii tatălui a fost atât de adâncă, încât Adriana Ochișanu a simțit nevoia să o transforme în muzică. Așa s-a născut piesa „Te-am visat aseară, tată”, o melodie emoționantă dedicată celui care i-a dat viață.
„I-am făcut o melodie tatălui meu și am filmat și un videoclip. Este una dintre cele mai apreciate piese ale mele, dar și cea mai grea de interpretat. Am mers de nenumărate ori la studio, dar nu reușeam să o cânt fără să plâng. Este o piesă despre viața mea, iar cei care au pierdut un părinte se regăsesc în ea. De fiecare dată când vorbesc despre tata, mi se face un nod în gât. Mi-e dor de el, mi-e dor cumplit. Rămâne o rană în sufletul meu care nu se va vindeca niciodată”, a mărturisit, printre lacrimi, artista.
O nouă încercare: fiul său, între viață și moarte
Ca și cum viața nu o încercase destul, Adriana Ochișanu a fost pusă recent în fața unei alte tragedii — fiul ei, născut din căsnicia cu Corneliu Botgros, a ajuns în comă după o gravă problemă de sănătate. Timp de mai multe zile, medicii erau rezervați în privința șanselor de supraviețuire, iar familia a trăit clipe de coșmar.
„A fost cumplit. Medicul ne-a spus că trebuie să ne rugăm. Am simțit că mi se prăbușește lumea. Când s-a trezit din comă și i-am spus că îl iubesc, am simțit că trăiesc din nou. E foarte greu să-ți vezi copilul suferind și să nu poți face nimic. Să vrei să-l ajuți și să nu știi cum. A fost o minune că s-a trezit”, a spus artista, mulțumind lui Dumnezeu și medicilor care au reușit imposibilul.
Fiul ei se află încă pe patul de spital, însă progresele sunt vizibile, iar familia se roagă neîncetat pentru însănătoșirea completă a tânărului.
„Dacă mă întrebai acum o săptămână ce se întâmplă, nu știam ce să-ți răspund. Nu mai știam nici ce zi e. Am trăit o perioadă în care timpul nu mai avea sens”, a adăugat Adriana Ochișanu, cu o emoție care trăda durerea și speranța deopotrivă.
Între suferință, credință și recunoștință
Viața Adrianei Ochișanu a fost marcată de multe încercări, dar și de o forță interioară impresionantă. Artista și-a găsit echilibrul în credință și în iubirea pentru fiul ei.
„Tot ce am trăit m-a învățat că fără Dumnezeu nu poți merge mai departe. El mi-a dat puterea să mă ridic, să merg la scenă, să cânt și să zâmbesc, chiar dacă sufletul mi-era sfâșiat. Credința e singura care te ține când totul pare pierdut”, a spus aceasta.
Pentru Adriana Ochișanu, dorul de tatăl pierdut și lupta fiului pentru viață sunt două cicatrici pe care le poartă cu demnitate și dragoste. „Aș da orice să-l mai pot îmbrățișa pe tata, să-i spun cât îl iubesc și cât de mândră sunt că i-am fost fiică. Dar știu că de acolo, de sus, ne veghează și ne ajută în fiecare zi”, a încheiat artista, cu ochii în lacrimi.


