Un oraș medieval de dimensiuni impresionante, ascuns timp de peste 1.000 de ani în munții din sud-estul Uzbekistanului, a fost scos la lumină cu ajutorul dronelor dotate cu tehnologie laser. Descoperirea ar putea schimba perspectiva istoricilor asupra dezvoltării Drumului Mătăsii și asupra rolului pe care regiunile montane l-au avut în economia medievală.
Situl se află la o altitudine de peste 2.130 de metri. Privită de la nivelul solului, zona părea doar un peisaj dominat de versanți stâncoși și arbori de ienupăr răzleți, potrivit DailyGalaxy.
Totul s-a schimbat după ce arheologii au survolat regiunea cu drone echipate cu scanere lidar. Imaginile obținute au dezvăluit contururile unor ziduri din piatră, alei drepte și clădiri masive, acoperite de-a lungul secolelor de sedimente și de efectele eroziunii.
Așezarea, cunoscută sub numele de Tugunbulak, fusese menționată și în cercetări mai vechi, însă adevărata sa întindere nu fusese stabilită până acum.
Un centru urban fortificat de aproximativ 121 de hectare
Datele colectate în urma a cel puțin 22 de zboruri cu drone au scos la iveală un centru urban fortificat, întins pe aproximativ 121 de hectare.
Cercetătorii au identificat ziduri monumentale, terase și o structură urbană organizată sub forma unei grile, ceea ce indică existența unui plan de construcție bine pus la punct.
Dimensiunea orașului i-a surprins pe specialiști, mai ales pentru că acesta se afla într-o regiune montană, unde istoricii nu se așteptau să găsească o așezare medievală atât de importantă.
Hărțile realizate cu ajutorul tehnologiei lidar au fost suficient de detaliate pentru a evidenția segmente individuale de ziduri și fundațiile clădirilor. Pe baza acestora, echipa de cercetători a putut stabili cu precizie zonele în care urmau să înceapă săpăturile arheologice.
Industria fierului ar fi susținut prosperitatea orașului
Odată cu începerea excavațiilor, arheologii au descoperit și motivul pentru care orașul fusese ridicat într-o regiune atât de izolată.
În mai multe zone au fost identificate straturi groase de zgură, reziduul rămas în urma producerii fierului. În interiorul unei clădiri, cercetătorii au găsit cuptoare, instalații de topire, cărbune provenit din lemn de ienupăr și peleți de fier.
Toate aceste dovezi indică existența unei industrii bine organizate de prelucrare a fierului. O asemenea activitate necesita resurse constante, meșteșugari specializați și rețele comerciale capabile să transporte produsele către regiunile de câmpie.
Specialiștii cred că orașul a cunoscut perioada sa de prosperitate între secolele al VI-lea și al XI-lea, într-o epocă în care rutele Drumului Mătăsii conectau Asia de Est cu zona Mediteranei.
Descoperirea arată că schimburile comerciale nu se desfășurau doar prin marile oaze din regiunile joase, așa cum s-a crezut multă vreme. Centrele de producție aflate la altitudine ar fi putut avea un rol mult mai important în economia medievală eurasiatică.
Mormintele oferă informații despre locuitorii orașului
Mormintele descoperite pe versanții din apropiere le-au oferit arheologilor noi indicii despre comunitățile care au trăit în Tugunbulak.
Cea mai veche înmormântare analizată prin metoda radiocarbonului datează din jurul anului 720.
Cercetătorii au observat diferențe semnificative între ritualurile funerare. Unele trupuri erau orientate spre vest, în anumite morminte au fost găsite resturi de animale, iar obiectele funerare apăreau foarte rar.
Aceste variații sugerează că, de-a lungul existenței orașului, credințele religioase și afilierile politice ale locuitorilor s-ar fi schimbat în mod considerabil.
