Ieri, 27 septembrie 2025, s-au împlinit 53 de ani de la trecerea în eternitate a Mariei Lătărețu, supranumită pe bună dreptate „Privighetoarea Gorjului”. Cu o voce unică, plină de sensibilitate și forță în același timp, artista a reușit să se transforme într-un simbol al folclorului românesc, lăsând în urmă un tezaur muzical care răsună și astăzi în inimile iubitorilor de cântec popular.
53 de ani de la moartea Mariei Lătărețu – legenda folclorului românesc
Născută la 7 noiembrie 1911, în satul Bălcești, județul Gorj, Maria Lătărețu și-a descoperit pasiunea pentru muzică încă din copilărie. Deși viața nu i-a fost deloc ușoară – familia sa fiind marcată de lipsuri materiale –, glasul său minunat a răsunat de mic la hore, nunți și petreceri boierești, unde era acompaniată de fratele ei, Ioniță Borcan. La doar 17 ani, s-a căsătorit cu vioristul Mihai Lătărețu, împreună cu care a colindat satele din Gorj, câștigându-și treptat un renume tot mai mare.
Ascensiunea artistică
În anul 1933, Maria pășea pentru prima dată pe scena Capitalei, cântând la localul „La fânăreasă”. În 1937, destinul i se schimbă radical: o echipă de folcloriști o descoperă și o invită să înregistreze primele cântece pe cilindri de fonograf și să cânte la Radio București. Publicul o iubește instantaneu, iar vocea ei inconfundabilă devine tot mai căutată.
În anii ce au urmat, Maria Lătărețu a cântat în restaurante de lux precum „Luna Bucureștiului” și „Dorul Ancuței”, impunându-se drept una dintre cele mai valoroase voci ale muzicii populare. După 1949, a devenit prim-solistă a Orchestrei „Barbu Lăutaru” a Institutului de Folclor, unde a rămas până la pensionare, în 1966. Cariera sa strălucită a inclus numeroase turnee internaționale, ajungând să cânte în țări precum URSS, Grecia, Polonia, Elveția, Turcia sau Egipt, ducând frumusețea folclorului românesc peste hotare.
O viață personală marcată de tragedii
Dincolo de succesul artistic, viața personală a Mariei Lătărețu a fost una extrem de dureroasă. A pierdut cinci dintre cei șase copii, și-a văzut soțul stingându-se înaintea ei, iar în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial și-a pierdut casa din București în urma bombardamentelor. Ulterior, locuința ridicată la Târgu Jiu i-a fost confiscată de autoritățile comuniste. Cu toate aceste încercări, Maria nu și-a pierdut niciodată puterea de a cânta și de a transmite bucurie celor care o ascultau.
Ultima apariție pe scenă
Pe 27 septembrie 1972, Maria Lătărețu susținea un spectacol la Căminul Cultural din comuna Românești, județul Botoșani. Cererea de bilete fusese atât de mare încât evenimentul s-a transformat în două reprezentații. După ce a interpretat ultimul cântec, artistei i s-a făcut rău în culise. Suferind o comoție cerebrală, nu a mai putut fi salvată. Ultima sa înregistrare video, realizată cu doar opt zile înainte, purta un titlu parcă premonitoriu: „Vă las cântecele mele”.
Moștenirea artistică
Printre piesele sale celebre care au intrat în patrimoniul cultural românesc se numără „Mai ții minte, măi dragă Mărie”, „Radu mamii, Radule”, „Lie, ciocârlie”, „Joacă hora-n poieniță” sau „Vă las cântecele mele”. Aceste cântece nu sunt doar simple melodii, ci adevărate povești de viață, de dor și de dragoste, care continuă să fie cântate și iubite de generații întregi.
La 53 de ani de la trecerea sa în neființă, Maria Lătărețu rămâne un reper al folclorului românesc. Povestea ei este una despre talent, sacrificiu și dăruire, iar glasul ei, asemănat cu trilul unei privighetori, va dăinui pentru totdeauna. „Privighetoarea Gorjului” nu a murit cu adevărat, ci trăiește prin cântecele sale, care vor continua să încânte și să inspire generații de români.
