În perioada comunistă din România, între anii 1965 și 1989, sub conducerea dictatorială a lui Nicolae Ceaușescu, românii trăiau în lipsuri și privațiuni de tot felul, iar alimentele de bază erau adesea raționalizate. În contextul acestor dificultăți, Crăciunul și Anul Nou reprezentau momente speciale, însă nu prin abundența de cadouri sau mâncăruri, ci printr-un simbol neașteptat: bananele și portocalele. Pentru copiii și adulții de atunci, aceste fructe exotice erau considerate cadouri rare și prețioase, luxuri care, paradoxal, în zilele noastre sunt disponibile în cantități uriașe în orice supermarket.
### Bananele și portocalele – cadourile de lux ale României comuniste
În anii ’70 și ’80, portocalele și bananele erau aproape imposibil de găsit pe parcursul anului în România, excepție făcând luna decembrie, când aceste fructe exotice își făceau apariția pe galantarele magazinelor comuniste, chiar înainte de Crăciun. Acestea nu erau simple alimente, ci adevărate simboluri ale bunăstării și un prilej de bucurie pentru copii și familii, mai ales în condițiile unei economii în criză, marcată de lipsuri alimentare. Bananele, deseori verzi și crude, erau învelite în ziare și așezate în șifonier pentru a se coace, un proces care adăuga și mai mult la anticipația și bucuria momentului în care erau, în sfârșit, gata de mâncat. În schimb, portocalele, odată aduse acasă, erau savurate cu atenție, felie cu felie, iar cojile lor erau așezate pe sobe, umplând casele cu un miros plăcut, dulce și citric – mirosul specific sărbătorilor de iarnă în România comunistă.
### Cozile interminabile și privilegiile nomenclaturii
Achiziționarea acestor fructe exotice nu era un proces simplu. Bananele și portocalele erau aduse în cantități limitate, transportate în condiții rudimentare, precum în remorci de tractoare, și distribuite în magazine doar o dată pe an, în luna decembrie. Românii stăteau la cozi interminabile, uneori de la primele ore ale dimineții și până la căderea serii, în speranța că vor reuși să cumpere măcar o porție pentru a o împărți cu familia. Pentru mulți, succesul în procurarea acestor fructe depindea nu doar de noroc, ci și de statutul lor social. Cei din nomenclatura comunistă, funcționarii de partid și cei aflați în funcții înalte aveau acces privilegiat la aceste „luxuri”. Familiile acestora împodobeau chiar bradul de Crăciun cu banane și portocale învelite în staniol și hârtie colorată, un gest care demonstra nu doar opulența, ci și puterea pe care o aveau în acele vremuri.
### Simbolismul politic al bananelor și portocalelor
Distribuirea acestor fructe exotice în perioada sărbătorilor de iarnă avea o semnificație politică pentru regimul comunist. În mod oficial, ele reprezentau un simbol al cooperării economice dintre România și țările din „Lumea a Treia”, parte a unei strategii politice de consolidare a relațiilor cu statele socialiste din Africa și America Latină. Cu toate acestea, pentru populație, portocalele și bananele au devenit un simbol al dorinței de a cunoaște și de a trăi experiențe din afara granițelor rigide ale comunismului. Erau o fereastră către „Lumea Capitalistă”, un gust al lumii exotice și al bunăstării, elemente străine și inaccesibile pentru majoritatea românilor. Regimul era conștient de acest aspect și, în ciuda disponibilității limitate a acestor fructe, s-a temut întotdeauna ca românii să nu prindă gustul altor produse de lux, asociate cu viața occidentală.
### Contrastul cu prezentul
Privind retrospectiv, în 2024, când rafturile supermarketurilor din România sunt pline de banane și portocale, contrastul este izbitor. Aceste fructe, odată considerate de lux, sunt acum disponibile în cantități mari, la prețuri accesibile, pentru oricine. De fapt, uneori sunt atât de abundente încât multe dintre ele ajung să se strice și să fie aruncate, o imagine greu de conceput pentru cei care au trăit în anii regimului ceaușist, când fiecare portocală era prețuită și savurată până la ultima felie.
În epoca modernă, copiii nu mai consideră bananele sau portocalele un cadou special. Pentru generațiile de astăzi, obișnuite cu o diversitate alimentară aproape nelimitată, aceste fructe nu mai au aceeași valoare simbolică. În schimb, mașinuțele cu telecomandă, telefoanele de ultimă generație sau alte dispozitive tehnologice sunt acum obiectele râvnite de Crăciun. Însă, pentru cei care au trăit acele vremuri, amintirea cozilor lungi și bucuria simplă de a primi o portocală rămân vii, evocând o perioadă în care micile bucurii contau enorm.
### Moștenirea gustului pentru „lux”
În concluzie, bananele și portocalele, simboluri ale rarității și luxului în România comunistă, reflectă dorințele și aspirațiile unei generații care a crescut sub regimul ceaușist. Aceste fructe exotice, cândva tratate ca niște comori de sărbători, au devenit astăzi o parte integrantă a cotidianului, accesibile tuturor, indiferent de veniturile lor. Această schimbare evidențiază nu doar evoluția pieței alimentare din România, dar și transformările majore prin care a trecut societatea românească în decursul a doar câteva decenii, lăsând în urmă vremurile în care portocalele erau mirosul și gustul Crăciunului pentru majoritatea românilor.
