Elisabeta Lipă, legenda canotajului românesc, vorbește sincer despre câștigurile sale: „Sunt atât de bogată cât am nevoie”
Elisabeta Lipă, recunoscută drept cea mai valoroasă canotoare a secolului XX, este un simbol al performanței și al dăruirii în sportul românesc. A scris istorie pe apele lumii, stabilind recorduri impresionante și obținând medalii care au pus România în fruntea clasamentelor internaționale. În paralel cu parcursul său sportiv excepțional, Lipă a ocupat de-a lungul timpului nu mai puțin de șase funcții simultan, devenind un model de implicare, ambiție și echilibru pentru multe femei.
Recent, Elisabeta Lipă a vorbit cu sinceritate despre situația sa financiară, despre bunurile pe care le deține și despre modul în care își definește bogăția personală.
O carieră de aur în sportul mondial
Elisabeta Lipă a debutat la Jocurile Olimpice de vară din Los Angeles, la doar 19 ani, iar de atunci a strălucit la fiecare ediție la care a participat. Palmaresul ei cuprinde 5 medalii de aur, 2 de argint și una de bronz, cucerite în cadrul a șase olimpiade. În plan național, a devenit de 25 de ori campioană a României și a primit titlul de maestră emerită a sportului.
În anul 2000, Federația Internațională de Canotaj a desemnat-o cea mai bună canotoare a secolului XX, iar statul român i-a acordat Ordinul Național „Serviciul Credincios” în grad de comandor. În 2004, în cadrul Ministerului Administrației și Internelor, a fost avansată la gradul de chestor de poliție, echivalentul unui general.
„Sunt bogată exact cât îmi trebuie”
Într-un interviu acordat emisiunii „40 de întrebări” cu Denise Rifai, Elisabeta Lipă a abordat subiectul câștigurilor sale, menționând că nu a urmărit niciodată acumularea de avere, ci a pus accentul pe investiții valoroase, în special în familie.
„Sufletește, sunt foarte bogată. Material, sunt exact atât de bogată cât îmi trebuie. Declarația mea de avere reflectă clar ce am realizat și în ce am ales să investesc. Cea mai mare investiție? Fiul meu. Tot ce am făcut, am făcut cu gândul la el”, a mărturisit Elisabeta Lipă.
Sportiva deține o locuință în zona Pipera, pe un teren achiziționat după Jocurile Olimpice de la Sydney, precum și un apartament cu patru camere, obținut prin schimbul unei locuințe mai mici în 1996. A ales, de asemenea, să sprijine financiar partidul din partea căruia a candidat, PSD, oferind un împrumut considerabil pentru a susține transparența campaniei electorale.
Cât a câștigat Elisabeta Lipă din funcțiile ocupate
Fosta sportivă a ocupat, de-a lungul timpului, nu mai puțin de șase funcții oficiale. Cu toate acestea, spune că veniturile ei nu au fost niciodată exorbitante, iar recompensele financiare au reflectat strict activitatea desfășurată.
„Nu am salariu de la Comitetul Olimpic. Primesc o indemnizație de ședință, de 1200 de lei. De la Agenția Națională pentru Sport, am avut un salariu de 9400 de lei. În urma rezultatelor obținute de sportivii români la Jocurile Olimpice de la Paris, am primit o recompensă de 40.000 de lei. Acestea sunt veniturile mele declarate din toate cele șase funcții pe care le-am deținut”, a explicat Elisabeta Lipă.
De asemenea, ea primește o pensie din partea Ministerului de Interne, în urma carierei sale din structurile statului, precum și o indemnizație rentieră oferită de statul român, în semn de recunoaștere a performanțelor sportive obținute pentru România.
Un exemplu de modestie și dedicare
Într-o lume în care valorile autentice sunt din ce în ce mai greu de găsit, Elisabeta Lipă continuă să fie o prezență discretă, dar profund respectată. Nu afișează opulență, nu caută validare prin avere, ci rămâne fidelă principiilor care au condus-o către excelență: muncă, disciplină și responsabilitate.
„Pentru mine, adevărata bogăție înseamnă echilibru, familie, realizări obținute prin efort propriu. Nu m-au interesat niciodată conturile grase sau vilele extravagante. Mă simt împlinită pentru că știu că mi-am făcut datoria față de țara mea și față de familia mea”, a concluzionat Lipă.
Prin tot ce a realizat, Elisabeta Lipă rămâne un simbol nu doar al sportului românesc, ci și al decenței și al modestiei într-o societate unde aceste calități sunt tot mai rare.
