Catinca Roman, confesiuni tulburătoare despre copilărie: “Petre Roman nu mi-a fost niciodată tată în adevăratul sens al cuvântului”
Catinca Roman, fiica Mioarei Roman și sora Oanei Roman, a făcut recent o serie de mărturisiri emoționante și dureroase despre trecutul ei, vorbind deschis despre relația dificilă pe care a avut-o cu tatăl vitreg, Petre Roman. După dispariția tatălui ei biologic, creatoarea de modă a simțit nevoia să scoată la lumină adevăruri pe care le-a purtat în suflet ani întregi – adevăruri legate de suferințe tăcute și de lipsa de afecțiune într-o perioadă crucială a dezvoltării ei.
O copilărie marcată de absență emoțională
În timp ce amintirile despre tatăl său biologic sunt pline de tandrețe și recunoștință, cele despre Petre Roman, bărbatul care i-a fost alături după moartea acestuia, sunt încărcate de durere și dezamăgire. Catinca a vorbit despre o copilărie în care s-a simțit constant neglijată, în care figura paternă nu i-a oferit sprijinul emoțional necesar, iar acest lucru a lăsat urme adânci în sufletul ei.
Unul dintre cele mai dureroase aspecte a fost, spune ea, diferența de tratament între ea și sora sa, Oana, fiica biologică a lui Petre Roman. Catinca a simțit adesea că este o prezență secundară în propria familie, că nu era inclusă în momentele importante sau tratată cu aceeași afecțiune și atenție. Această inegalitate a generat un sentiment profund de izolare, iar distanțarea față de figura tatălui vitreg a devenit inevitabilă.
Un sentiment de abandon
Relația tensionată s-a rupt definitiv în momentul în care Petre Roman a părăsit familia. Pentru Catinca, acel moment a fost perceput nu doar ca o despărțire, ci ca un abandon. Deși dureroasă, această despărțire a reprezentat și un punct de cotitură în viața ei – o forță care a determinat-o să devină mai puternică, mai independentă și mai conștientă de propriile nevoi.
„Am învățat să mă descurc singură, să nu mai aștept de la alții ceea ce nu pot oferi. Poate că tocmai lipsa unui sprijin real în copilărie m-a învățat cum să fiu pentru mine însămi ceea ce nimeni nu a fost atunci”, a mărturisit Catinca Roman.
O nouă etapă în viață: Catinca spune adio modei
Ajunsă la vârsta de 57 de ani, Catinca Roman a ales să-și reconfigureze complet parcursul profesional. După o carieră dedicată modei, podiumurilor și designului vestimentar, a simțit că este momentul unei schimbări profunde. A renunțat la lumea fashion-ului și s-a îndreptat spre un drum care îi aduce echilibru, sens și posibilitatea de a contribui activ la societate.
„Moda a fost o formă de exprimare pentru mine, dar acum simt că vreau altceva. Vreau să mă implic acolo unde pot face o diferență reală – în sprijinul celor care nu au voce sau putere”, a explicat ea.
De la artă la psihologie: o misiune personală
Catinca Roman a urmat cursurile Liceului de Arte Plastice „Nicolae Tonitza”, apoi a studiat la Academia de Artă din București, iar mai târziu a aprofundat moda într-o școală privată din Paris. Totuși, în ciuda acestor realizări artistice, trăirile interioare au îndreptat-o spre un nou domeniu: psihologia.
După o perioadă în care s-a confruntat cu depresie și vulnerabilitate emoțională, mai ales în urma pierderii tatălui, Catinca a decis că vrea să se înțeleagă mai bine și, totodată, să-i ajute pe cei care se regăsesc în suferințele ei. Psihologia a devenit pentru ea nu doar o alegere profesională, ci o misiune de suflet.
A oscilat între mai multe domenii – inclusiv asistența medicală – însă în cele din urmă a simțit că studiul minții umane și al traumei este ceea ce o atrage cel mai mult. Este pasionată de activism, de lupta împotriva discriminării și de promovarea egalității, în special în ceea ce privește drepturile femeilor.
Un exemplu de reziliență
Catinca Roman reprezintă astăzi un exemplu de curaj și reziliență. Prin deciziile pe care le-a luat și prin sinceritatea cu care își spune povestea, reușește să inspire. Faptul că a transformat o copilărie marcată de traume într-o motivație pentru a învăța, a evolua și a-i ajuta pe alții este dovada unei forțe interioare ieșite din comun.
„Nu pot schimba trecutul, dar pot decide ce fac cu el. Aleg să îl transform în putere, nu în povară”, a spus ea în încheierea interviului.
