Călin și Petre Geambașu, împăcarea după ani de tensiuni: „De Paște vom fi împreună. Părinții mei s-au schimbat în bine”
După o perioadă îndelungată de conflicte publice și acuzații dureroase care au tulburat imaginea familiei Geambașu, Călin și tatăl său, Petre, par să fi îngropat securea războiului. Ambii artiști, tată și fiu, au traversat ani întregi de relații tensionate și declarații acide, însă recent, Călin Geambașu a dezvăluit că situația s-a schimbat semnificativ.
Într-un interviu acordat publicației Click!, Călin a vorbit deschis despre îmbunătățirea relației cu părinții săi, subliniind că, în ciuda rănilor din trecut, a reușit să le acorde o nouă șansă. Dovadă stă faptul că vor petrece împreună sărbătorile pascale, într-un cadru familial pe care artistul îl credea de mult pierdut.
Amintiri dureroase care nu pot fi uitate
De-a lungul anilor, Călin Geambașu a vorbit deschis despre traumele din copilărie, în special despre comportamentul sever al tatălui său. „Nu pot uita când m-ai pus să-mi arunc jucăriile la gunoi doar pentru că am îndrăznit să mă joc din nou, după ce mă certaseși. Sau momentul în care m-ai bătut cu furtunul în plină stradă, la Callatis, udându-mi hainele până la piele, doar pentru că o împinsesem, în joacă, pe Mălina în piscină”, povestea Călin într-o apariție la Xtra Night Show.
El a mai relatat episoade în care, spune, tatăl său a avut reacții colerice și disproporționate: „La Mamaia, mi-a băgat capul în apă de mai multe ori, deși plângeam și urlam de panică, doar pentru că nu am ieșit imediat din apă, așa cum mi-a cerut. Nu pot spune că a fost un om violent constant, dar avea treceri bruște de la calm la furie.”
Renașterea unei relații
Cu toate acestea, prezentul aduce o notă de reconciliere. Călin a mărturisit că, în ultimele luni, părinții lui au dat dovadă de mai multă deschidere și empatie, iar relația lor a cunoscut o îmbunătățire vizibilă.
„Am stabilit să luăm masa împreună de Paște, însă pentru mine nu contează atât momentul festiv, cât faptul că părinții mei și-au schimbat comportamentul. Sunt mai puțin acuzatori, mai sinceri, mai implicați în relația cu nepotul lor. Începem să petrecem timp plăcut împreună, să râdem, să povestim. Tatăl meu a venit pentru prima dată la un spectacol în care David, fiul meu, a cântat cu trupa mea. Iar noi am mers apoi la un concert de-al lui. Sunt momente firești, normale, dar pe care mi le-am dorit toată viața”, a spus artistul cu emoție.
Atenți la posibilele derapaje
Deși împăcarea e un pas important, Călin Geambașu rămâne vigilent. El a declarat că își va menține atitudinea binevoitoare, dar nu va ezita să tragă un semnal de alarmă în cazul în care părinții săi vor reveni la vechile obiceiuri.
„Sper ca această conduită pozitivă să fie menținută în timp. Eu și fiul meu, David, vom rămâne la fel de deschiși, dar îi vom corecta când vom observa tendințe spre derapaje. Îi privim cu umor – îi vedem uneori cum cochetează cu mici ‘strâmbe’ sau vorbe spuse pe la colțuri. E firea lor, dar ne bucurăm de momentele frumoase și încercăm să le multiplicăm, pentru că știm că într-o zi totul se va termina, iar șansa de a face pace și de a ne vindeca va deveni istorie.”
Diferențele politice rămân, dar nu creează tensiuni
Călin și Petre Geambașu continuă să aibă viziuni politice diametral opuse, mai ales în contextul alegerilor prezidențiale. Artistul a recunoscut că, deși opiniile lor sunt divergente, dialogul a rămas civilizat și, uneori, chiar amuzant.
„Eu și tata avem viziuni politice complet diferite. El îl susține pe Călin Georgescu, în timp ce eu sunt de partea stabilității și a direcției pro-europene. Mereu am fost în dezacord politic, dar partea bună e că nu ne certăm. Discutăm, ne amuzăm și, până la urmă, realitatea a arătat că opțiunile mele au fost câștigătoare de fiecare dată – începând cu Vadim, idolul lui, care a pierdut. Important e că măcar ascultă, chiar dacă nu recunoaște când rămâne fără argumente.”
Călin subliniază că România se află pe un drum ascendent, chiar dacă drumul nu este lipsit de obstacole: „Nu trăim într-o țară perfectă, dar se văd progrese datorită apartenenței la structuri internaționale. Evoluăm, încet, dar sigur, și asta contează.”
