8 iulie – zi de pomenire a Sfinților Mucenici Epictet și Astion, primii martiri atestați pe pământ românesc. Rugăciunea care aduce iertare și sprijin în necazuri
Pe data de 8 iulie, Biserica Ortodoxă îi prăznuiește cu multă evlavie pe Sfinții Mucenici Epictet și Astion, considerați cei mai vechi martiri consemnați de izvoarele aghiografice pe teritoriul actual al României. Jertfa lor a avut loc în anul 290, în timpul cruntei prigoane a împăratului Dioclețian, în cetatea Halmyris din Dobrogea antică, un important centru creștin de pe malul Dunării.
Această zi, marcată în calendar cu cruce neagră, are o încărcătură spirituală aparte, fiind un moment prielnic pentru toți cei care doresc să-și întărească credința și să ceară iertarea păcatelor. Tradiția spune că este bine ca pe 8 iulie, dar și oricând sufletul simte nevoia de sprijin, să fie rostită rugăciunea către Sfinții Epictet și Astion, ocrotitori puternici ai celor aflați în suferință.
Cine au fost Sfinții Mucenici Epictet și Astion
Potrivit tradiției, Sfântul Epictet provenea din Răsărit și a primit de la Dumnezeu darul preoției și al tămăduirii celor bolnavi – orbi, ologi, demonizați. A dus o viață curată, plină de rugăciune și slujire smerită. În lucrarea lui misionară, l-a adus la Hristos pe tânărul Astion, nepotul senatorului roman Iulian.
Cei doi au pornit împreună spre Halmyris, unde au continuat să predice credința creștină. După convertire, Astion a primit la rândul lui darul facerii de minuni, reușind să vindece un îndrăcit și să readucă la viață un om căzut de la înălțime. Minunile lor au atras atenția comandantului roman Latronianus, care a ordonat arestarea și torturarea lor pentru a-i face să renunțe la credință.
Deși au fost supuși biciuirii, foamei și setei, cei doi nu și-au trădat niciodată credința. După nenumărate chinuri, comandantul a poruncit decapitarea lor: Astion a primit primul cununa muceniciei, urmat apoi de Epictet. Mărturiile din acea vreme vorbesc despre trupurile lor strălucind de o lumină albă ca zăpada și despre puterea lor tămăduitoare, care îi ajuta pe credincioșii care se atingeau cu credință.
Sfintele moaște și descoperirea lor după secole
După Edictul de la Milan (313), care a permis libertatea de cult pentru creștini, rămășițele sfinților au fost depuse cu cinste în cripta bazilicii episcopale din Halmyris. Timp de sute de ani, moaștele lor au rămas ascunse, până când, în anul 2001, o echipă condusă de arheologul Mihail Zahariade a descoperit cripta martirică.
Descoperirea a confirmat autenticitatea cultului Sfinților Epictet și Astion, devenind un reper spiritual pentru credincioșii din Dobrogea și nu numai. O parte din sfintele lor moaște se află astăzi în Catedrala Arhiepiscopală din Constanța, iar o altă parte se păstrează la Mănăstirea Halmyris, loc care a devenit un important centru de pelerinaj.
Rugăciunea către Sfinții Mucenici Epictet și Astion
În ziua pomenirii lor, dar și oricând simțim nevoia de sprijin și luminare, credincioșii sunt îndemnați să rostească cu evlavie această rugăciune, cerând sănătate, iertare și ajutor în necazuri:
„Sfinților mucenici Epictet și Astion, căutați acum spre noi, cei ce cu umilință cădem înaintea sfintei voastre icoane și cinstim sfintele voastre moaște. Ca unii ce v-ați învrednicit de mare cinste înaintea Atotputernicului Dumnezeu, rugați-vă Lui să ne izbăvească de necazuri și primejdii și să dăruiască iertare păcatelor noastre. Voi, podoaba și ocrotitorii Dobrogei, împreună cu sfinții martiri Zotic, Atal, Camasie și Filip, purtați de grijă celor ce vă cinstesc cu dragoste.
Primiți rugăciunea noastră și, prin puterea Domnului, vindecați bolile sufletești și trupești, precum ați vindecat și mulțime de oameni în viața voastră. Întăriți-ne în credință și ajutați-ne să biruim ispitele, ca și noi să cântăm, împreună cu voi, slavă lui Hristos Dumnezeu, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.”
Fie ca această zi să fie pentru toți credincioșii un prilej de întărire sufletească, de iertare și de apropiere de Dumnezeu, cu rugăciunea curată către sfinții martiri care și-au dat viața pentru credință.
