Sărbătoare importantă în calendarul ortodox pe 11 iulie 2025: zi dedicată Sfintei Mari Mucenițe Eufimia, făcătoare de minuni
Pe 11 iulie 2025, credincioșii ortodocși o prăznuiesc cu evlavie pe Sfânta Mare Muceniță Eufimia, cunoscută în tradiția Bisericii ca o mijlocitoare grabnic ajutătoare, mai ales la vreme de boală. Deși ziua principală de pomenire este 16 septembrie, pe 11 iulie este cinstită o mare minune săvârșită de moaștele ei sfinte, care de-a lungul veacurilor au vindecat numeroși credincioși.
Biserica amintește cum, încă de la începuturile cinstirii sale, moaștele Sfintei Eufimia au izvorât sânge cu mireasmă bineplăcută, iar mai târziu chiar mir, folosit la tămăduirea celor bolnavi. Minunile au stârnit admirația și credința oamenilor, dar și curiozitatea celor necredincioși: împăratul Mauriciu, de pildă, a deschis mormântul sfintei ca să vadă cu ochii lui revărsarea sângelui, iar acest semn l-a determinat să se convertească la creștinism.
De-a lungul istoriei, moaștele Sfintei Eufimia au fost protejate în chip minunat, chiar și atunci când biserica unde erau păstrate a ars. Ele au fost mutate cu grijă la Constantinopol, într-un nou lăcaș de rugăciune, unde credincioșii continuă să se închine și să caute vindecare sufletească și trupească.
Rugăciunea grabnic ajutătoare către Sfânta Mare Muceniță Eufimia
În această zi de sărbătoare, se spune că este bine să rostești cu credință o rugăciune puternică, mai ales dacă treci prin boli, ispite sau tulburări sufletești:
„Sfântă Mare Muceniță Eufimia, caută cu milostivire spre lacrimile neamului nostru și izbăvește-ne de eresurile și tulburările care ne apasă. Îndură-te și luminează mintea celor rătăciți, întărește-ne pe noi să păstrăm Credința Ortodoxă curată, chiar cu prețul vieții pământești, ca să dobândim bucuria cea veșnică împreună cu tine, prealăudată Muceniță! Amin.”
Puterea credinței: lecția Sfintei Eufimia
Sfânta Mare Muceniță Eufimia rămâne o mărturie vie a biruinței adevărului și a credinței curate. Minunile ei ne arată că harul lui Dumnezeu lucrează neîncetat, acolo unde inimile sunt deschise. Se cuvine să o cinstim cu rugăciune sinceră și să cerem cu nădejde ajutorul ei, ori de câte ori ne simțim slăbiți sau copleșiți de boli trupești și sufletești.
