Amber își jurase că nu va mai lăsa iubirea să-i tulbure viața. După câteva relații eșuate și o mulțime de dezamăgiri, își promisese că va pune capăt căutării acelui “ceva” magic pe care îl aștepta de la dragoste. Până într-o seară de vară, când totul s-a schimbat. Tatăl ei organizase un grătar pentru vechii săi prieteni, iar printre invitați se număra și Steve, un bărbat robust, dar cu o privire caldă, pe care îl cunoștea vag din copilărie. Întâlnirea lor a părut inițial neînsemnată, dar scânteile care au zburat între ei au aprins o flacără de care Amber nu era deloc pregătită.
La început, Amber a stat deoparte, urmărindu-l pe Steve cum discuta cu tatăl ei și râdea zgomotos. Avea acel aer neglijent de om care se simțea confortabil în pielea lui, o atitudine care, deși aparent simplă, avea ceva care o atrăgea. După ce l-a surprins privindu-i fugitive de câteva ori, Amber a simțit cum curiozitatea ei începe să crească. Nu era sigură dacă era din cauza atracției fizice evidente sau din cauza unui mister pe care îl simțea în aer, dar a știut că trebuie să-l cunoască mai bine.
- „Hei, Amber!” o strigă tatăl ei din spatele grătarului. „Vino să-l ajuți pe Steve să repare mașina aia veche a ta. Se pare că știe o mulțime de trucuri mecanice.”
Cu inima bătând mai repede decât ar fi vrut să recunoască, Amber s-a îndreptat spre mașina ei parcată la marginea curții, unde Steve, cu mânecile suflecate și mâinile deja murdare de ulei, o aștepta zâmbind.
- „Pare că ai avut ceva necazuri cu ea,” îi spuse Steve pe un ton calm, dar plin de încredere.
- „Da, mă tot lasă la greu,” răspunse Amber cu un zâmbet timid. „E veche, dar îmi place prea mult ca să mă despart de ea.”
Pe măsură ce Steve lucra la motorul mașinii, discuția dintre ei a curs natural, aproape fără efort. Amber a simțit cum își pierde încet toate barierele pe care le construise în jurul ei. Steve era diferit – avea o blândețe și o maturitate care o făceau să se simtă în siguranță. Așa că, atunci când el a propus să iasă la cină după ce i-a reparat mașina, Amber nu a ezitat prea mult înainte de a accepta.
De acolo, lucrurile au evoluat rapid. Steve o făcea să râdă, o asculta cu atenție, și pentru prima dată în mult timp, Amber simțea că cineva îi vedea adevărata esență. În doar câteva luni, relația lor a devenit profundă și intensă. După șase luni, Amber s-a trezit în fața altarului, îmbrăcată în rochie de mireasă, privindu-l pe Steve cu ochi plini de speranță.
După ceremonie, la recepție, Amber a observat cum Steve devenea din ce în ce mai tăcut. Deși la început nu a dat importanță, după ce invitații au plecat și au rămas doar ei doi, tensiunea din aer a devenit de nesuportat. Amber îl privi pe Steve, care stătea pe veranda cabanei unde urmau să-și petreacă noaptea nunții, vorbind cu cineva invizibil.
- „Steve… cu cine vorbești?” îl întreabă Amber, cu o ușoară îngrijorare în glas.
Steve tresări și se întoarse către ea, cu lacrimi în ochi, ceva ce ea nu-l văzuse niciodată făcând înainte.
- „E Stacy… fiica mea,” șopti el, aproape sufocat de emoție. „A murit acum cinci ani într-un accident… și de atunci nu pot să mă opresc din a vorbi cu ea. E ca și cum ar fi încă aici cu mine.”
Amber rămase nemișcată pentru câteva clipe, șocată de ceea ce tocmai auzise. Nu știuse că Steve avusese o fiică, și cu atât mai puțin că pierderea ei îl bântuia atât de profund. În loc să fugă sau să reacționeze cu teamă, ea simți o tristețe adâncă pentru el.
- „Steve… de ce nu mi-ai spus nimic despre ea?” întreabă ea încet, apropiindu-se de el.
- „Nu știam cum să-ți spun,” murmură el. „Mi-era teamă că vei pleca… că vei crede că sunt nebun pentru că vorbesc cu ea. Dar ea… Stacy era totul pentru mine. Și acum, chiar dacă nu mai e, uneori simt că e singura care mă mai înțelege.”
Amber se așeză lângă el, punându-și mâna pe brațul lui într-un gest de alinare. Îi simțea durerea ca pe un ecou al propriilor sale pierderi și suferințe. Își dădu seama că iubirea nu înseamnă să găsești perfecțiunea, ci să îmbrățișezi imperfecțiunile și rănile celuilalt.
- „Nu trebuie să te vindeci singur,” îi spuse ea, cu vocea tremurândă. „Suntem împreună acum. Vom găsi o cale să trecem peste asta. Împreună.”
În acea noapte, în loc să fie o noapte de celebrare pură, a devenit o noapte de confesiuni și promisiuni. Steve i-a povestit totul despre Stacy, despre viața lor împreună și despre golul imens pe care l-a simțit când ea a plecat. Iar Amber, la rândul ei, i-a mărturisit că și ea purta în suflet cicatrici pe care nu le dezvăluise nimănui.
A doua zi dimineață, soarele răsărea peste noul lor început. Amber nu mai simțea incertitudinea de la început, ci o determinare profundă să fie acolo pentru Steve, la fel cum el fusese acolo pentru ea. Drumul lor nu avea să fie ușor, dar știau acum că, împreună, vor putea înfrunta orice.
