Existența unei insule de o frumusețe rivalizând cu cele din Grecia, chiar în inima României, este o poveste puțin cunoscută.
Dacă insula ar fi existat și în prezent, s-ar fi putut transforma într-o destinație de top pentru mulți români, care ar fi preferat să-și petreacă vacanțele acolo în loc să călătorească spre locații exotice străine.
Această insulă de vis se afla lângă Orșova și era cunoscută sub numele de Ada Kaleh. Era locuită de oameni care se bucurau de peisaje uimitoare până în anul 1970, când a fost dinamitată și inundată pentru a face loc construcției hidrocentralei Porțile de Fier I, un proiect ordonat de Nicolae Ceaușescu.
Toți locuitorii insulei au fost forțați să se mute peste noapte, o schimbare drastică care a însemnat sfârșitul unei comunități vibrante.
Legendele spun că insula fusese cucerită de Hercule cu mii de ani în urmă, iar sultanul Kaleh a ales să trăiască acolo, izolat cu soția sa, Ada, vrăjit de frumusețea ei. Însă Ada, neputând suporta singurătatea, s-a sinucis, aruncându-se în Dunăre.
Înainte de inundarea sa, Ada Kaleh era situată la 3 km de Orșova, se întindea pe o suprafață de 1,7 kilometri, cu o lățime de 500 de metri, fiind acoperită de nisip și pietriș.
Comunitatea vibrantă de aproximativ 600 de turci trăia acolo în anii ’60 și ’70, fiind cunoscuți pentru abilitățile lor de negustori și pentru produsele lor exotice – delicatese turcești, ulei de trandafir, tutun, parfumuri sau bijuterii.
După inundarea insulei, locuitorii de origine turcă au primit pașapoarte și au plecat în Turcia, dar unii au ales să rămână în România, păstrând speranța că vor putea reveni acolo unde s-au născut.
Ada Kaleh nu a fost doar o casă pentru locuitorii săi, ci și o destinație populară pentru multe personalități proeminente ale timpului. Printre vizitatorii români se numără nume istorice precum Regele Ferdinad, Regele Carol al II-lea sau Nicolae Iorga, iar familia regală britanică a fost de asemenea în vizită acolo.
Acum, tot ce a rămas din Ada Kaleh sunt fotografii și amintiri. Fotografiile redau frumusețea insulei, cu zidurile groase ale fortificațiilor, picturile, turnurile de veghe, podurile suspendate și porțile grele.
Așa cum a menționat un fost locuitor într-un interviu cu Historia, “Am fotografiile. […] Ada-Kaleh-ul o să-l visez când am să mor! Ăsta a fost Ada-Kaleh-ul nostru! S-a dus, s-a înecat, nu mai este nimic!” Astăzi, un singur stâlp de lumină stă mărturie pentru locul unde a fost cândva Ada Kaleh.