Tatăl lui Mario a ajuns la Cenei, cu permisie specială de la penitenciar, pentru a-și conduce fiul pe ultimul drum. Momentul este unul cutremurător, încărcat de o durere greu de descris în cuvinte.
Escortat de autorități, bărbatul a coborât cu capul plecat, sfâșiat de suferință, iar strigătele lui au rupt liniștea locului. Își cheamă fiul în hohote de plâns, însă Mario nu îi va mai răspunde niciodată.
„Mario… Aoleu, Mario…”, sunt cuvintele care se aud, repetate printre lacrimi, dintr-un suflet zdrobit.
Bărbatul se afla în detenție în momentul în care fiul său a fost ucis cu sânge rece de trei tineri pe care Mario îi considera prieteni. Vestea tragediei l-a lovit din plin, iar neputința de a fi alături de copilul său în ultimele clipe i-a adâncit și mai mult durerea.
Cu doar câteva momente în urmă, tatăl lui Mario a fost condus de patrula S.A.S.S. către capela din Cenei. Acolo va petrece ultimele ore alături de trupul neînsuflețit al fiului său, într-o tăcere apăsătoare, știind că nu îl va mai auzi niciodată strigându-l „tată”.
Inițial, se vehicula că nu va primi permisiunea de a participa la înmormântare, însă autoritățile au aprobat în cele din urmă deplasarea sa. Chiar și așa, durerea este imposibil de alinat: un părinte obligat să-și ia rămas-bun de la copilul său în cele mai crude circumstanțe.
La Cenei, timpul pare să fi stat în loc. Tragedia lui Mario a lăsat în urmă o familie distrusă și un tată care își trăiește una dintre cele mai grele clipe ale existenței sale.
