Lumea artistică, în lacrimi după moartea Marinelei Chelaru: „Pe 30 octombrie trebuia să ne revedem, dar nu a mai apucat… Vocea ei nu mai era aceeași”
Lumea artistică din România trăiește un moment de profundă tristețe. Marinela Chelaru, actrița care a adus zâmbete și energie timp de decenii publicului român, s-a stins din viață la vârsta de 66 de ani, lăsând în urmă o moștenire artistică și un gol imens în inimile celor care au cunoscut-o. Fie că a fost pe scenă, pe platourile de televiziune sau în fața publicului, Marinela a fost sinonimă cu bucuria, spontaneitatea și dragostea sinceră pentru oameni.
Deși în ultimii ani s-a confruntat cu probleme grave de sănătate, vestea morții sale a venit ca un șoc. Cei care au iubit-o sperau într-o revenire, pentru că Marinela nu s-a lăsat niciodată doborâtă de suferință.
Ultimul drum al Marinelei Chelaru
Trupul neînsuflețit al actriței a fost depus duminică, 12 octombrie, la capela Cimitirului Tudor Vladimirescu din București. Acolo, foști colegi de scenă, prieteni apropiați și admiratori au venit să-i aducă un ultim omagiu. Într-o atmosferă copleșitoare, s-au rostit rugăciuni și s-au depănat amintiri. Mulți au vorbit despre generozitatea Marinelei, despre felul ei cald de a fi și despre felul în care reușea, chiar și în cele mai grele momente, să-i facă pe ceilalți să râdă.
„Marinela era genul de om care lumina o încăpere. Venea cu un zâmbet mare, cu o glumă pregătită și cu o inimă deschisă. Nu se plângea niciodată, deși avea destule motive. Era o lecție de optimism”, au spus apropiații.
Ultima conversație – planurile neîmplinite
Printre cei care au fost alături de ea până aproape de final s-a numărat o prietenă veche, care a povestit cu durere ultimele discuții avute cu actrița. Cele două plănuiseră o revedere pe 30 octombrie, o întâlnire între foste colege de liceu. Nimeni nu bănuia că Marinela nu va mai apuca acea zi.
„Ultima oară am vorbit cu ea acum trei zile. Plănuiserăm o întâlnire între mai multe colege, pe 30 octombrie, că urma vacanța copiilor și voiam să ne vedem, ca pe vremuri. Mi-au spus colegele că nu se simțea bine, dar am zis: «Tot o sun eu!» Mi-a răspuns mai greu… de fapt, soțul mi-a dat-o la telefon. Nu mai era vocea ei… era stinsă, obosită, altfel. Totuși, încerca să fie veselă. I-am zis: «Hai, dragă, te iau cu mașina, te duc și te aduc, doar să te simți mai bine!» Mi-a răspuns ușor: «Știu, iubirea mea, că tu nu mă lași…»”, a povestit femeia, cu lacrimi în ochi, pentru CANCAN.ro.
Aceasta a mai spus că, deși Marinela era slăbită, nu-și pierduse optimismul. Nu se plângea, refuza să meargă din nou la spital și insista că totul va fi bine. „Avea o voce caldă, luminoasă, pusă mereu pe glume. Dar acum era liniștită, prea liniștită. Parcă își luase rămas-bun fără să știm”, a adăugat ea.
O viață dedicată artei și bucuriei
Cei care au cunoscut-o pe Marinela Chelaru spun că a fost un om al scenei în cel mai pur sens al cuvântului. Energia ei era molipsitoare, iar umorul – natural, autentic, născut din dragoste pentru public. De la spectacolele de varietăți până la aparițiile în emisiuni de divertisment, Marinela a fost mereu prezentă acolo unde era nevoie de un zâmbet.
„Era sufletul oricărei echipe. Cu o vorbă bună, cu o glumă, te scotea din orice stare. Chiar și când era bolnavă, îți spunea: «Hai, dragă, râdem puțin, că viața e scurtă!» Așa era ea – luminoasă, vie, de neînlocuit”, a mărturisit o fostă colegă de breaslă.
Marinela, așa cum era în tinerețe
În tinerețe, Marinela Chelaru era o tânără ambițioasă, disciplinată și cu o sete enormă de cunoaștere. A urmat liceul pedagogic, într-o perioadă în care exigența era regulă, și a învățat cu seriozitate, fără să renunțe la entuziasmul ei molipsitor. Colegele își amintesc de ea ca de o tânără plină de viață, care știa să îmbine competiția cu prietenia sinceră.
„Eram un grup unit, 36-37 de fete, și toate trăgeam tare. Marinela era glumeață, dar foarte serioasă când venea vorba de muncă. A învățat mult și s-a străduit să fie cea mai bună. Noi făceam 13 clase atunci, două într-un an, era un program infernal. Dar ne țineam una pe alta, și ea era mereu prima care spunea: ‘Hai, că putem!’”, a povestit prietena sa.
Un rămas-bun plin de lacrimi și recunoștință
Când a ajuns la capelă, prietena Marinelei a avut un moment de neuitat:
„Am mângâiat-o pe frunte și am pupat-o. Nu mi-e frică de morți, dar am simțit că nu e ea… parcă încă trăia undeva, într-o lume a luminii. Nu-mi venea să cred. Încă nu-mi vine.”
Femeia a fost cea care a anunțat pe rețelele sociale vestea tristă colegelor lor de liceu, din respect pentru memoria unei persoane publice care a adus atâta bucurie în casele românilor.
Un simbol al optimismului
Pentru toți cei care au cunoscut-o, Marinela Chelaru rămâne simbolul unei generații de artiști care și-au dăruit viața scenei. Cu umor fin, o inimă mare și o energie inconfundabilă, ea a știut să transforme durerea în zâmbet și tristețea în speranță.
„A fost, este și va rămâne un reper pentru noi. O femeie bună, o colegă loială și o actriță cu sufletul curat. Dumnezeu să o odihnească în pace și să-i primească râsul în ceruri.”
