Ecaterina Szabo, legenda gimnasticii românești, își deschide sufletul: „Trăiesc cu durerea în fiecare zi, dar nu mă las”
Ecaterina Szabo, una dintre cele mai iubite și respectate gimnaste ale României, a ales să vorbească deschis despre lupta personală pe care o duce de ani buni, dincolo de medalii, podiumuri și aplauze. Campioană olimpică la Jocurile de la Los Angeles din 1984, unde a obținut patru medalii de aur și una de argint, Szabo a rămas în istoria sportului românesc ca simbol al grației și determinării. Însă în spatele succesului, fosta sportivă ascunde o durere tăcută care o însoțește de aproape două decenii.
O carieră de aur, o luptă personală din umbră
După Nadia Comăneci, Ecaterina Szabo a fost prima gimnastă româncă ce a reușit performanța de a cuceri patru medalii de aur la o singură ediție olimpică. Și totuși, chiar acel moment de glorie a fost umbrit de o dezamăgire profundă: pierderea titlului absolut în fața americancei Mary Lou Retton, la o diferență infimă – 79,175 puncte față de 79,125. A fost o rană nevindecată, o povară sufletească pe care Szabo o poartă și astăzi.
O boală cronică, o durere continuă
Dincolo de amintirile din sală, campioana se confruntă de ani de zile cu o problemă gravă de sănătate: hernie de disc la patru vertebre. A fost diagnosticată în 2008, iar primul episod acut a fost resimțit ca o lovitură năpraznică.
„Era 16 mai 2008. Venisem cu Zeno de la cumpărături și am vrut să ridic plasele și un bax de apă. N-am făcut doi pași și am înțepenit. Nu știu cum am ajuns în casă. Apoi, când începeau crizele, era crunt. Nu puteam nici să mai respir, piciorul drept aproape că mi-a paralizat, nu-mi mai simțeam degetele”, a povestit ea într-un interviu pentru GSP.
Operația de coloană a avut loc pe 30 martie 2010, dar intervenția nu a rezolvat complet problemele. De atunci, durerile cronice au devenit o parte a vieții ei.
Durerea zilnică și lupta cu ea
Ajunsă acum la vârsta de 57 de ani, Ecaterina Szabo trăiește cu disconfort fizic constant, dar nu s-a dat bătută. Calmantele o ajută să suporte durerile, însă ceea ce o susține cu adevărat este voința neînfricată care a însoțit-o toată viața – aceeași care a făcut-o campioană.
„Până la 40 de ani am avut doar dureri normale, trecătoare. După 40, problemele cu spatele s-au acutizat și mi-au afectat un picior. Deși am fost operată, știam că nu există garanții. Durerile au devenit cronice, dar nu mă plâng. Totul se plătește… și cariera de sportiv de performanță. Însă nu regret nimic din ce am trăit.”
„Am un disconfort zilnic, dar îmi dau elan singură. Atâta timp cât mă pot ridica din pat și pot merge, e bine. Nu mai pot face tot ce făceam înainte, dar sunt norocoasă că nu mai stau doar la pat. Am rămas o luptătoare, un spiriduș – așa cum mi se spunea. Mă apropii de 60 de ani și sunt tot activă.”
O lecție de curaj și demnitate
Povestea Ecaterinei Szabo este una a triumfului, dar și a suferinței ascunse. Este dovada că dincolo de strălucirea unei cariere sportive excepționale se află, uneori, o luptă cu propriul corp, dusă în tăcere și cu o forță de neclintit. Cu zâmbetul discret și ochii care trădează o viață de sacrificii, Ecaterina nu cere compasiune, ci doar recunoaștere pentru curajul de a merge mai departe.
