Maia Morgenstern, amintiri despre copilăria fără televizor, un tată marcat de Holocaust și o viață care pare scrisă pentru marele ecran
Maia Morgenstern este astăzi una dintre cele mai iubite și apreciate actrițe din România, cu o carieră ce a străbătut granițele țării și a ajuns până la Hollywood, odată cu rolul său emblematic din „Patimile lui Hristos” (2004), în regia lui Mel Gibson. Dincolo de faima internațională, se află însă o poveste de viață tulburătoare, marcată de suferință, lipsuri și amintiri dureroase, care pare desprinsă dintr-un film.
Născută pe 1 mai 1962 la Spitalul Filantropia din București, într-o familie evreiască puternic afectată de ororile Holocaustului, Maia a crescut ca unicul copil al lui Usher Morgenstern și Sara Rapapor. A copilărit în cartierul Buzești, aproape de Piața Matache, într-un apartament modest, încălzit cu lemne, situat la etajul doi al unei case vechi.
O copilărie fără televizor, dar plină de povești adevărate
Până la vârsta de 18 ani, Maia Morgenstern nu a avut televizor în casă. Tatăl ei, un matematician intelectual și idealist, nu era de acord cu prezența acestui aparat în locuința lor. Dacă voia să urmărească un concurs cu Nadia Comăneci, trebuia să meargă la vecini. În acea vreme, familia ei trăia din veniturile modeste ale mamei, una dintre primele femei din România care a lucrat în domeniul informaticii, după ce tatăl fusese concediat de la Facultatea de Matematică pentru opinii incomode regimului comunist.
În ciuda greutăților, tatăl său a fost un sprijin constant, dar și o prezență marcată de propriile traume. Un om profund afectat de trecut, care a luptat toată viața cu umbrele rămase în sufletul său.
Tatăl său, un supraviețuitor al Holocaustului
Usher Morgenstern s-a născut în 1919, într-o familie respectată din comunitatea evreiască. Bunicul actriței, Aaron, fusese director de bancă și un om profund religios. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a fost arestat și deportat la Auschwitz pentru că a refuzat să se ascundă și a continuat să meargă la sinagogă. A murit în lagăr, dar soția sa, Estera, și fiul Usher au reușit să supraviețuiască, după ce au fost deportați într-un lagăr din Basarabia.
Pe linia maternă, greutățile nu au fost mai puține. Bunicii Maiei din partea mamei, Idel și Aneta Rapapor, i-au povestit de nenumărate ori cum se ascundeau în podul casei lor din Dorohoi, în timpul raidurilor și persecuțiilor.
Un om care n-a mai fost niciodată același
Deși a scăpat cu viață, tatăl Maiei nu a mai fost niciodată omul care fusese. O parte din el rămăsese, poate, pentru totdeauna în lagărul de concentrare. După război, s-a întors în România, a studiat matematica și a devenit asistent universitar. Însă convingerile sale și dorința de a vorbi despre nedreptăți i-au adus excluderea din sistem.
Actrița a mărturisit că tatăl său a fost internat, în anii ’60-’70, în clinici psihiatrice și a fost supus la tratamente dure, inclusiv electroșocuri – proceduri obișnuite în acea vreme. Ulterior, a căutat alinare în yoga, pe care a continuat să o practice chiar și în anii bătrâneții.
„Tata s-a îmbolnăvit de suflet. Poate și de minte. A fost tratat cu șocuri electrice. Așa erau metodele pe atunci… A fost un om foarte chinuit în regimul acela”, a povestit actrița într-un interviu pentru GSP.
Un suflet cald, cu vocație de mamă și medic
Dacă nu ar fi urmat drumul artei, Maia Morgenstern spune că și-ar fi dorit să fie medic pediatru. Se consideră o persoană empatică, care se înțelege bine cu copiii și are o legătură naturală cu ei.
„Medic pediatru! Mă înțeleg foarte bine cu copiii. Ca mamă am făcut greșeli, ca orice om, dar cred că ăsta e marele meu talent – mă descurc minunat cu cei mici”, a declarat artista.
În spatele succesului, aplauzelor și rolurilor care au emoționat milioane de oameni, Maia Morgenstern poartă povara unei moșteniri grele, dar și forța unei supraviețuitoare prin sânge, spirit și vocație. Viața ei nu este doar demnă de un scenariu de film – este deja, prin esența sa, o poveste care inspiră, emoționează și amintește de puterea de a merge mai departe, indiferent cât de greu ar fi drumul.
