Doliu în muzica populară românească: Maestrul fluierului, Dumitru Zamfira, s-a stins din viață la 85 de ani, lăsând o moștenire artistică de neprețuit
Lumea muzicii populare din România este cuprinsă de tristețe, după ce maestrul incontestabil al fluierului românesc, Dumitru Zamfira, a trecut la cele veșnice în cursul zilei de luni, 21 aprilie. Originar din Novaci, județul Gorj, artistul s-a stins la vârsta de 85 de ani, lăsând în urmă o moștenire de excepție în folclorul românesc – o comoară sonoră păstrată prin generații, plămădită cu talent, dăruire și iubire față de tradițiile neamului.
Dumnezeu l-a chemat acasă în Săptămâna Luminată, o perioadă a speranței și reînvierii, parcă alegând un moment simbolic pentru ca fluierul său fermecat să încânte, de acum, îngerii. Vestea pierderii sale a fost resimțită profund de colegi, prieteni, admiratori și de toți cei care i-au cunoscut sufletul și harul artistic.
„A fost un novăcean adevărat, un prieten cald și, mai presus de toate, o valoare rară a folclorului românesc. Îmi spunea adesea că a învățat să cânte ascultând ciripitul păsărilor din zăvoaiele Novaciului. Ne întâlneam în București și mereu mă întreba de meleagul natal. Îi era dor… Dumnezeu să-l odihnească în lumină”, a transmis cu emoție Mărioara Babu, potrivit actualingorj.ro.
De la un fluier la patru ani, la aplauze pe scene internaționale
Născut pe 18 mai 1940, Dumitru Zamfira a primit primul său fluier la vârsta de doar patru ani – un dar modest, dar cu o însemnătate uriașă, căci avea să-i contureze destinul. A devenit unul dintre cei mai apreciați și iubiți interpreți ai muzicii tradiționale românești, fiind considerat un adevărat ambasador al folclorului autentic.
Repertoriul său vast a inclus creații păstorești, doine duioase, balade pline de dor, piese cu caracter ritualic și ceremonial, precum și melodii de joc, toate culese cu migală și pasiune din toate colțurile țării. A dus sunetul fluierului românesc pe marile scene ale lumii, impresionând publicul din Franța, Grecia, Bulgaria, Finlanda și Italia, unde a fost aplaudat pentru autenticitate, sensibilitate și virtuozitate.
Lucrări celebre interpretate cu rafinament
Printre piesele care i-au adus notorietatea se numără interpretările pline de energie și rafinament ale unor lucrări celebre precum:
- „Hora staccato” și „Hora spiccato” de Grigoraș Dinicu
- „Călușul oltenesc”
- „Ceasornicul”
- „Căruța poștei”
- „Sârba rândunelelor”
- „Dans țărănesc” de Constantin Dimitrescu
- Și, desigur, „Ciocârlia”, interpretată cu un talent aparte ce i-a cucerit pe ascultători de toate vârstele.
O carieră marcată de premii și distincții
De-a lungul timpului, Dumitru Zamfira a fost recompensat cu numeroase premii și distincții, în semn de recunoaștere a valorii sale artistice:
- Laureat al Festivalului Național în 1962
- Premiat la Festivalul „Cântarea României” în anii 1981, 1983, 1985 și 1987
- Ordinul Meritul Cultural, clasa a III-a (1968)
- Ordinul Național „Pentru Merit”, în grad de Cavaler (2002) – distincție acordată de Președintele României
- Marele Premiu al Fundației ETHNOS (1997)
- Diploma de Merit din partea Societății Române de Radiodifuziune
- Diplome de Excelență oferite de Ministerul Culturii și Consiliul Județean Gorj
Un om de o modestie rară, un suflet dăruit artei
Dincolo de trofee și aplauze, Dumitru Zamfira a fost un om modest, cald, apropiat de oameni, și mereu recunoscător pentru darul pe care l-a primit de Sus. Avea o bucurie sinceră de a împărtăși frumusețea folclorului și o misiune nobilă de a transmite mai departe comorile neamului nostru.
Ultimul drum
Trupul neînsuflețit al artistului va fi depus și înmormântat în satul Cernădia, aproape de locurile natale care i-au inspirat întreaga viață muzicală. Va rămâne pentru totdeauna în memoria colectivă ca „fluierașul care a vorbit cu cerul prin sunete”, un simbol viu al tradiției și un model pentru generațiile viitoare de interpreți.
Dumnezeu să-l odihnească în pace și să-i răsplătească sufletul pentru tot ce a dăruit românilor!
